Amăgirea versuri

Versuri Traian Demetrescu – Amăgirea lyrics

În orele de liniștire
Zidesc pe cât se poate
Palate-nalte de iluzii
Ce cad apoi cu tote

Când viscolul realității
În ele crunt lovește
Căderea lor fulgerătoare
Privirea mi-o uimește

Speranța fuge înspăimântată
Decepțiunea vine
Să-și cânte imnul ei de jale
Pe tristele ruine

Atunci cumplita disperare
Mă strânge mă cuprinde
Și orice vise de nădejde
Le văd le văd murinde

Dar oare chiar aceasta viață
Nu este-o nălucire
A Groapa singură nu-nșeală
Trăim în amăgire