ANA versuri

Versuri Steleverzi – ANA lyrics

O mână-n pantalonii mei
Și una peste gât
Ana știa să joace dur
Dar Ana a pierdut

Încă mă lipesc de ziduri
Când cerul parcă mă cearta
Nu mai judeca femei
Că nu știi tu câte le încearcă!
Lasă-le să-ți spună
Că ești norocos și-ascultă bine
Sute de povești despre bărbați
Mai proști ca tine

Ea se pierde între muncă
Și discuțiile alea scurte
Cu toate fustele
De toate vârstele
Mândre că sunt fostele
Și hulind nevеstele
Vorbesc dе singurătate:
Doamne cât de marfă e!

Ziua cu problemele
Noaptea cu paharele
Uber, două stele și
Urcă treptele în dormitor
Geanta pe covor, geaca pe covor
Paracetamol, regretele astea
Nu dispar așa ușor

Descalță tocurile gri
Și le aruncă-n colivii
Să cânte străzilor pustii
Că am mai stricat încă o zi
Privea parcă prin tavan si zicea:
Tatăl nostru care ești in ceruri
M-ai rănit în așa multe feluri

Îmi spunea că vorbesc prostii
Că eu sunt norocos, nu o cunosc
Și nu știu care-i treaba, ti-am spus:
Te-ai pierdut ca oricare alta
Și nu ești oricare alta
Oricât de mult îți place să crezi asta

Țin mine, stătea întinsă, goală, caldă-n pat
Era atât de sus și parca-n râs
Împingea florile și sforile de pe cearșaf:
„Pleacă de lângă geam, pleacă de lângă geam!”
Parcă ziceam, într-una

„Nopțile sunt lungi și blugii scurți
Nelimitate mântuiri
Ajung în cinci minute acasă oriunde ai fi
Mă cheamă Ana, material pentru poeți
Pune-mi mâna peste gură
Și arată-mi că mă ierți

Și când Ana m-alina
Se închina și Dumnezeu
Un weekend, două guri
Și câte o casă de nebuni
Bine ai veni în noi
Sanatorii și eroi
Turturele, turtă dulce
Și curele până luni

Albă, cu ochii ei de smoală
Era frumoasă ca o vară
Ana mânca pricomigdale
Gură de soprană, dinții albi
Păsări în piept și fluturi pe ciorapi
Băteau încet: ce să mai cert?

Era curată ca, mâinile chirurgilor
Acoperită-n mintea slugilor
Buze Aperol și inima petic cusut de gură
Ana avea o lună de trăit la maximum
În fiecare lună. Ce minciuna!

O pierdeai pierdut-n vreo bodegă
Cu o țigară în mână, plină de semne
Plimbând limba prin gură
După pastile și măsele
Purta la gât bărbați
Se învelea noaptea cu ei
Nu punea condiții

Sex, sudoare, expediții
Îngrămădea-n bagaje toți nenorociții
Și îi plăcea la nebunie:
„Cine știe cine-i Ana?”
Sorbea din Cola și mângâia mandră
Vânătăi amare ca rucola

Ei îi plăceau nebunii și îi privea cu poftă
Strângându-și tare sânii
Ana lumina lunii, Ana marginea lumii
Ana avea culoare o inima, cruciulițe, mâini murdare
O sută de cheițe înghesuite în buzunare

Și când Ana m-alina
Se închina și Dumnezeu
Un weekend, două guri
Și câte o casă de nebuni
Bine ai veni în noi
Sanatorii și eroi
Turturele, turtă dulce
Și curele până luni

O mână-n pantalonii mei
Și una peste gât
Ana știa să joace dur
Dar Ana a pierdut

O mână-n pantalonii mei
Și una peste gât
Ana știa să joace dur
Dar Ana
M-a pierdut