VERSAILLES versuri

Versuri Steleverzi – VERSAILLES lyrics

Zone mi-a zis: și dacă ai în sală doar un om
Tu fă concertu Ăsta e respectul ce să critici
Deci o fac și după 10 ani ca ultimul bătran
E numai vina ta Mitici

Rapul meu nu-i bun
Mulți mi-au zis
Dar eu nu nu nu și nu
Dumnezeu știe
Ce n-am scris până acum
Poate mai rabd un
Secol mai fac un
Oza dar mai bun

Eram pe patinoar patinam când m-a sunat frica
Făceam triplu șuruburi ca pe o nimica toată
Frații mei gloată în jurul la baltă – panorame paradă
Privind cum se scurge timpul
Ochii în reflexie ca rățuștile lanțul coliviilor care salută cuștile
Crize Vise diluate zi și noapte vi și moarte gri și sparte
Vino și salută rana
Pepsi peste vin bestii peste frați trestii peste bărci
Texte peste tot și am uitat flama

Dă-mi cana Pune de cafea peste pleoape
Noapte neagră peste tot da e noaptea mea
Și a fost mereu despre dreptate
Am scris cu mâinile șurub în realitate
Prins între zimiti și arte
Jumătate jumulit jumătate aparte
Plin de regrete palate pieptul poartă la regate
Un fel de papă-lapte cu înalte
Care se minte că încă poate poate
Poate poate poate
Înapoi la scara doi de cel puțin două ori pe zi
Creierul pe maraton văd fiecare loc fiecare foc
Fiecare gură de alcool fiecare gol în stomac umplut cu fum

Tot zic de ele din interție
Tot ce mă neliniștește azi
Nu se mai vindecă cu nostalgie

Tăticul la patetic de la 15 16 hei
Cine sunt eu să număr cât am scris despre femei
Despre ele despre ei despre oameni
Și greșeli în toate formele în toate orele
În toate horele și hoardele
Andale andale E timpul pentru altele

Ești un sac de gunoi umplut cu haine și obstacole
Iată-mă iată-ne mereu ți-ai subestinat fratele
Hai să-mi arăți ce e mai rău bate-mă pe scut odată
Nu am timp de ghicitori am un munte de crescut tată

Asta este despre cine n-am curaj să fiu
Despre sociopați neanturați care târziu
Fără țeluri colective și superioare parcă
Stau singuri într-o barcă nepăsători de soartă
Fericit de artă mantră: departe de palme
Nu tu o panaramă în buzunarul unei panarame
Dus la scoală să învăț cum e cu zalele
Dus la biserică să învăț cum e cu Doamne-Doamnele
Dus în pustiu doar să descopăr că Numele nu se supăra
Și e normal să-mi fie frică

O pup pe mama pe obraz ca Bronson
Îi spun să nu se îngrijoreze că le am ca niciodată
Mamă paradoxal școala mea de colț de stradă
Nu o găsești la orice colț de stradă

Nu o dau din stradă pentru strada
O dau ca fratii mei sa vada
O dau pentru necunoscuti care mă simt
Și nu o să mint o dau la validare
Gâtul meu apatament în dezinsecție
Plin de cerșetori de atenție care fac penale

Da sunt propria mea ligă dau cu frate-miu Iulică
Car cu tata boxele o fac cum nu mai e o fac cum trebuie

Înalte arte vin din alte ape tren din mii de halte
Trag din lumi aparte visele peste grade
Ochii rosi praf de Marte plante late peste noapte
Umorul gri amestecat cu nestemate
Versurile mele un fel de Versailles liric
Tu vers n-ai ești mic ca ultimul tub de nai

Cel mai sărac răsfățat de când mă știu
Un scriitor needucat subestimat până mă schimb

Mai bine urat pentru ce sunt
Decât iubit pentru ce înghit