Balada dăruirii versuri

Versuri Ștefan Hrușcă – Balada dăruirii lyrics

N-ar mai fi nici fluturi, n-ar mai fi nici flori
Fără nebunia de fiori.
Nu e nici o punte între ieri și azi
Unde-ți lași cocorii, unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie, n-ar mai fi nici vânt
Fără începutul și sfârșitul de cuvânt,
Care-ți vine-n minte fără nici un rost,
Când îi dai iubirii tot ce-ai fost.

Totul este frunză-n vânt,
De la șoaptă la cuvânt,
De la buze pân’ la cer,
Numai ger, numai ger.
Tu ești însă viața mea
Și nu-mi pot imagina
Dacă nu ar exista
Ochii tăi, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre, n-ar mai fi nici cai
Fără îndrăzneala de fugit prin rai,
Când te-apucă pofta, sau mai bine zis
Când ajungi la fructul interzis.

N-ar mai fi nici ape, n-ar mai fi nici munți
Fără nerăbdarea și mirarea unei nunți.
Totul ți se pare a fi fost făcut
Numai cât cuprinde un sărut.

Totul este frunză-n vânt,
De la șoaptă la cuvânt,
De la buze pân’ la cer,
Numai ger, numai ger.
Tu ești însă viața mea
Și nu-mi pot imagina
Dacă nu ar exista
Ochii tăi, umbra ta.
Dacă nu ar exista
Ochii tăi, umbra ta.