Leoaică tânără, iubirea versuri

Versuri Psihotrop – Leoaică tânără, iubirea lyrics

[Strofă]
„Leoaică tânără, iubirea” îți rupe capu’
Poezie căreia Nichita Stănescu, băiatu’
În 1964 îi dă drumu’
„O viziune a sentimentelor” se numea volumu’
Leoaica era tânără, tema era iubirea
Năvălește ca un animal și îți tulbură firea
E neomodernistă, e artă poetică
Aparține lirismului subiectiv pentru că
Are mărci lexico-gramaticale, tare
Iar titlul este, de fapt, o metaforă care
Asociază sentimentul profund de a iubi
Cu o felină feroce care te face fâșii
Nu face fețe-fețe, opera are trei secvențe
Și sentimentu’ prinde ființă fiind menit să te învețe
Prima strofă debutează repetând ce e în titlu
Metafora unei iubiri primejdioase, știi tu
Sub forma unei adresări directe, eul se confesează:
Versu’ doi, verb agresiv, citez: „Mi-ai sărit în față”
Și-are multe d-astea: „mă pândise”, „m-a mușcat de față”
„Colții albi mi i-a înfipt în față” Lol, nu i-a facut față
Ca și cum dragostea-i incisivă, devorează
Eul e acaparat, inevitabil, nu barează
Iubirea bruscă, îl prinde când prinde viață
Rănile nu se ascund, te-ai prins? Fiindcă sunt pe față
În a doua strofă, întregu’ univers
Ia altă formă, se metamorfozează, citez:
„Și deodată-n juru’ meu, natura
Se făcu un cerc, de-a dura”
Mânca-mi-ai toată… nu, asta nu!
Cercu’ rotitor sugerează geneza, frate
„Când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape” (Citat!)
Cercu’ simbolizează perfecțiunea iubirii
Un nucleu existențial și-n centru e eul liric
Devine un fel de „centrum mundi”, un centru al lumii
Cântecu’ ciocârliei sugera un sentiment unic:
Fericirea, ultima secvență
Prezintă urmările acestei transformări, în esență
Eul identificat cu această iubire
Citez: „Alunecă-n neștire pe-un deșert de strălucire”
„Leoaica arămie” cu „mișcările viclene”
Îl prinde-n mrejele dragostei „încă-o vreme”
„Și încă-o vreme”, asta sugerând tendința de-a trăi iubiri eterne
Nesigur de timp, pe semne
Bulversat de dragostea care îl acaparează
Până și propriile sale simțuri se estompează
Citez: „Mi-am dus mâna la tâmplă și la bărbie
Dar mâna nu le mai știe” Fir-ar mâna ei să fie!
Avem simetrie la început și la sfârșit
Eul se transformă, percepe leoaica diferit
Opoziția e în a doua secvență poetică
La nivel universal, lumea devine sferică
La nivel al metaforei ființei, spun unii
Cum că, cică, apare durerea mușcăturii (Au!)
La nivel morfo-sintactic câmpu’ semantic nu-i gol
Avem termeni și structuri cu valoare de simbol
În concluzie, zi de temă și viziunea despre lume
Și de neomodernism și te-ai scos, pe bune!