Psihotrop - versuri

Versuri Psihotrop – lyrics

1920 e anu’
În care marele prozator Liviu Rebreanu
Hotărăște să scoată „Ion”, un roman
Care surprinde viața satului ardelean
Înainte de război, sub dominație austro-ungară
Roman interbelic, ca specie literară
E-un roman social, de tip obiectiv și realist
Un roman doric, în genul epic – te-ai prins?
Temele sunt destinu’, parvenirea și iubirea
În sensu’ că parvenitismu-alterează omenia
Ca motive-avem căsătoria, aia din interes
Hora, drumu’, pământu’ și sărutarea – vezi
Cum compoziția are-o structură echilibrată
În două părți, care-au fost sugestiv intitulate:
„Glasul pământului” și „Glasul iubirii”
Pentru a arăta la Ion antiteza firii (Șmecherie)

Da… e un mare roman.
Vă recomand să-l citiți, eventual după bac.
Și ce să zic? Hai cu rezumatu’ odată.

În prima parte, pământu’ prinde glas
Romanu-ncepe cu descrierea satului Pripas
Acțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică
În curtea Todosiei se dă party fără limită
Ion o place pe Florica, dar o are-n gând
Pe Ana, care n-are mere, dar are pământ
Ta-su, Vasile Grasu…

Stai, stai, stai – de fapt îl cheamă Vasile Baciu, doar că ta-su rimează mai bine cu Grasu.

Ta-su, Vasile Baciu, stă pe muchii
Și zice de Ion c-are pământ doar sub unghii!
Adică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere
Da’ Ion i-o trage lu’ fi-sa, fiindcă are gene tinere
Și haț! O ia de nevastă cu pământ – e clar
Că-și satisface orgoliu’ și-obține statut social
Bucuros nevoie mare că n-are nevoi, ță­ranu’
Pupă pământu’ ca adversarii lu’ Moroșanu
În sat erai respectat pentru agoniseală
Asta făcea tensionată orice relație socială

Ana, bătută de tată și de soț
Fără sprijin moral și respinsă de toți
Nu-și mai dorește să trăiască și se întreabă: „De ce?”
Iar răspunsu’ e c-o să se spânzure!
În a doua parte, iubirea prinde glasu’
Ion, fiu’ lu’ Alexandru Glanetașu
Nu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica
Și, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea!
Problema era cu gagica – ea se măritase
Cu George Bulbuc, un fraier cu patru clase
Florica și Ion au fost iubiței
George-a aflat și-a intrat buluc peste ei
I-a dat cu sapa-n cap lu’ Ion și l-a omorât
Măcar acum a primit cât pământ a vrut
După crima pasională, romanu’ s-a retras
Cu drumu’ de ieșire din satu’ Pripas

Compoziția-i circulară în orice caz
Romanu-ncepe și se termină cu drumu’ din Pripas
Naratoru-i omniscient și omniprezent
La persoan-a treia, heterodiegetică, gen
Focalizare zero, viziunea „din spate”
Se creează iluzia vieții prin obiectivitate
Moduri de expunere – au ponderi echilibrate:
Dialog, descrieri, narațiune – avem de toate
Ion e tipic pentru pătura socială a țărănimii
Care vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi
Opera vorbește de avariție și destin nefast
Interesu’ pus în fața sentimentului, de fapt
Da’ și despre înșelat, că Ion este viclean
Și face-orice să-și satisfacă orgoliu’ personal
Ca să nu ne mai lungim, concluzia este clară:
„Ion” e-un roman interbelic despre viața rurală

Simplu