Raven versuri

Versuri Kronic – Raven lyrics

Ca un exarhat
Pici
Mozaic indic
Strigi
Ce urmează oare
Ghici
Te dobor’, nu te ridici
Nu-mi poți semnala virtute că nu ești curat și pute
Cum îmi poți face nevrute, plin de sensuri decăzute?
Alerg zilnic după lupte și tu mă întrebi de parcă-i Quora:
„Cât e ora?” sau „A câta oară mă duc și-ți fut sora?”
Te luăm de mână, nu cu hora – casa păcii parcă-i Coran
Și-mi e babană ambiția, explorez viața, parcă-s Dora
Ne axăm pe distracție
Intrare prin efracție
Vezi că sunt golan cu școală – ba, cu școli – și am o boală
Pe sălbatici, pe harneală – ei sunt pradă mică-n gală
Câinilor le curge bală după pradă așa banală
Taci n-auzi, gunoiule
Nu te ridici, gunoiule
Fața ce te denumea
E fata ce te mulțumea
E fata ce mie-mi gemea
Acum pe toți ne mulțumea
După ce atâția ani îmi zice că n-o mulțumeai
Ai grijă cum o dai
Cânt așa dacă-s high
Minciuni turuiai
De gardă te ții scai, yuh
Fire –
Nu mai poți s-o dai-
Ia uite cum mă declar adept al lumii triste
Planeta-i pe moarte și-n buzunar nu am fise
Se va stinge ultimul foc și viața nu mai are vieți
Te dezgheți
Realizezi că nimic din ce zice statul n-are sens
Planul meu de revoluție – dintr-un singur vers
E imens ca văzduhul dens
Și din patimi: rr
Vânez lacrimi: rr
Să-ți fiu corbul de pe cer și de pe watchlist: rr rr
Exact ce ziceam – că societatea nu dă gramul gram
Tot ce contează-i Instagram, căci ăsta le e noul hram
Eu nu vreau să aparțin de neam, nu reprezintă ce-mi doream
Exact cum ziceam: te exploatează instant, man
Un continent de suflete e uitat în subsol
Îți aduce tot dulcele și blana de pe hol
Îți face toate fițele – și ăsta e un rol
Pe care de tu l-ai avea te-ai arunca în gol
Sunt și eu vinovat și să știi mi-am asumat
Că pentru fițe și minciuni pe săraci i-am îndurerat
Uită-te la imagini nu-nțelegi printre pagini
Că vestul, estul sunt gemeni și tu ești prins între margini
Nu contează curente, orientări – suntem oameni, avem stări
Bag pula în limitări – eu nu cred în separări
Sunt adept al iubirii, al îmbrățișării gândirii
Violența-i o boală și e expusă prostimii
Nu e conspirație, frate – e oportunitate
Nu e etică, virtute – ci profit și fapte
Lumea-i plină de păcate – nu le rezumi la șapte
Nu mai căuta răspunsuri într-o singură carte
Totul ține de trezire, totul ține de a ști
Oamenii ajung prea sadici și-o proiectează-n fii
Și azi mă-ntreb: „Oare meriți să mai fii?”
Tot ce mă oprește e că nu mă poți opri
Comit suicid digital, dispar
Și parcă pare c-am un plan
De-a te lovi frontal, te car
Într-o lume fără vreun ban
Fără monede, fețe, promisiuni ce par mărețe
Mere, blesteme sau foi ce-ți asigură binețe
Finețea e ce vezi și simți, nu cauți ce crezi în zimți
Să iubești nu e rău – te minți, ți-e frică, e ok s-o simți
Va-

Scris de: Alexandru Cozma