Am uitat cine sunt versuri

Versuri Kronic – Am uitat cine sunt lyrics

Mă uit în oglindă, mă simt ca o marionetă
Nici nu știu cine e, dar urmează o vendetă
Azi nu simt nimic, ziua de mâine am uitat-o deja
Întunericul, durerea mi-au fumat viața
Ca să mă protejez de crize misterioase
Inexplicabile și-acum, dar le simțeam până-n oase
Am creat un scut să mă apere, să mă simt și eu acasă
Și copilăria mi-am stricat-o, viață socială am ratat-o
Cum să te scârbești în fața mea doar pentru că te-am atins?
Normalitatea am evitat-o, simfonia am ascultat-o
Geniul meu a creat un ideal de neatins
O invidie ce-a aprins multe flăcări din adins
Ego-ul meu mă face să te dau deoparte, javro
Nu din durere sau dorință ci din scârbă, idioato
M-ai luat la mișto pe față, credeai că nu te citeam
Oroarea mea e ce-am pierdut, că pe nimeni nu iubeam
Astea-s lucruri despre care nici astăzi nu vreau să cânt
Nu-ți ofer măcar dreptul să știi că da, chiar m-ai înfrânt
Pun mâna pe piept și zic că sunt atacatorul
N-a vrut nimeni să greșesc, dar de vină-i Creatorul
Hai s-o dau mai laconic — I used to be a weirdo
Still am one, dar astăzi e în vogă, tho
Glume despre voci și temperamente fataliste
Mă strecor în mulțime când toți au viețile așa triste
Obișnuiesc și azi să am crize din nimicuri
Pentru tine e un „nimic”, pentru mine astea-s chinuri
Nu pot mânca și nu-s Kenu vreunei Barbie
Mă îneacă tutunul, parcă-s berea la un party
Fuck it, sunt un nihilist cu vise de teribilist
Cât sunt în buz, mă simt speriat, parcă aș fi corporatist
Drame-n capul meu, parcă-s Iona, dar e comic
Că-s alergic la pește mainly sunt rapper doric
Sau măcar să zic că-s rapper — cred că mai mult sunt doar dornic
Dar momentan sunt cronicar, definesc ce-nseamnă Kronic
Cu rapu’, trapu’, boom-bapu’, totuși sunt fan Killa Fonic
N-ajung super sayian, da’ pot să ajung supersonic
Ajung să zic așa multe doar tăcând din gură
Ajung să mă văd imperfect dintr-o lumină pură
Îmi e greu să fiu apatic, d-aia pot să dau cu ură
Pot judeca cu nesimțire, pot să dau cam mult din gură
Am crescut în sărăcie, mă spălam la un lighean
O pereche de adidași, să iau alții n-aveam bani
Și de-aș fi bogătan, tot de foame v-aș cânta
M-aș întoarce acolo unde imaginea nu conta
N-aveam destui ochi să văd, n-aveam minte să mai cred
N-aveam gură ca să țip, nici vreo limbă să te mint
Nici prestație să-ți aduc, nici păcate să le duc
Nici iubire ca să-ți dau, nici un zâmbet să ți-l iau
Din partea de sus a părții mijlocie, bag pula-n carte
Bag pula-n instinct, bag pula-n fapte
Bag pula-n ce reprezinți sau în ceea ce visezi
Ajung să anahorizez între timp tu te crizezi
Vizualizez cromaju’ în debit mare, tonaju’
Mă infiltrez în minți, piesa-i țeava’, eu sunt gazu’
Dracu’ de mână, peisaju’ se împute garaju’
Sunt omniscient, impersonal, sunt și studiul, sunt și cazu’

Scris de: Alexandru Cozma