Ilie Stoian - versuri

Versuri Ilie Stoian – lyrics

Mi-a intrat un oaspete în casa mea
ceru-i şiroia de stele ude
de la drumuri foarte lungi venea
ca la cele mai de sânge rude
de la drumuri foarte lungi venea
ca la cele mai de sânge rude

Şi-a lăsat luceafărul afară
treaz, în arcul lunii sprijinit
L-a schimbat apoi pe cel de seară
cu luceafărul de răsărit.
L-a schimbat apoi pe cel de seară
cu luceafărul de răsărit.

C-a rămas la mine noaptea toată
cheltuind la stele câte una
dintre nopţi, ea, cele mai mult bogată
nu ştiau luceferii, nici luna
dintre nopţi, ea, cele mai mult bogată
nu ştiau luceferii, nici luna

Şi mi se dădea pierdută, pală,
pe când eu ceream mereu dobândă
despuierea ultimă de gală
luna şi luceferii să-mi vândă
despuierea ultimă de gală
luna şi luceferii să-mi vândă

A plecat şi-mi plâng cămaşa sorţii,
va veni din nou şi-ntotdeauna
iar voi tâlhări în codrul nopţii
stelele, luceferii şi luna
iar voi tâlhări în codrul nopţii
stelele, luceferii şi luna
şi luna…
şi luna…