Eroul Omenirii versuri

Versuri Glasul Bolții & Damaschin Roman – Eroul Omenirii lyrics

Eroul Omenirii

Cade cerul Bubuind
A venit Invadatorul
Lupt, câștig, alerg să—l prind
Dar sună iar deșteptătorul
—— La vecin!

Mă—ntorc. În pat mă zvârcolesc
Alarma asta mă—nervează!
Cum DRACU oare s—o opresc?
Că zi de zi mă torturează!

Mânat de luptă și de chin
Trântesc cu pumnul în perete:
– Dragă mult stimat vecin!
Ex—trage—Ți Dopul din ureche!

Nu—nțelegi că soarta lumii
Cu alarma ai curmat?
Repetat trântesc cu pumnii!
M—ai trezit! Ai meritat!

M—am trezit în toată firea
Dar sunt iarăși obosit
Am Salvat iar omenirea
Doar că iar n—am reușit

M—am trezit în toată firea
Dar sunt iarăși obosit
Am Salvat iar omenirea
Doar că iar n—am reușit

Eu inspir adânc pe gură
Nasul iar s—a astupat
Dar expir lin, fără ură
Căci la lucru a plecat

În sfârșit, e iar tăcere
Nervii mi s—au potolit
Mă frige pumnul de durere
Dar sunt Bărbat. Am adormit

În vis e iar sfârșitul lumii
În luptă iarăși mă avânt
Rup cu dinții, dau cu pumnii
Arunc dușmanul la Pământ

Dar iarăși lupt fără izbândă
Căci Soarele, Călău Ceresc
A răsărit și mă inundă
Cu raze cruzi ce mă trezesc!

M—am trezit în toată firea
Dar sunt iarăși obosit
Am Salvat iar omenirea
Doar că iar n—am reușit

Deschid ochii cu tristețe:
Luminat, dar mohorât
De unde—n lume atâtea bețe?!
Și cine—n vise le—a vârât?!

Poate Soarta? sora morții
Coada—n vise și—a băgat?
Ca mereu în pragul porții
Să mă trezesc împiedicat?

Poate vrea păgâna Soartă
Și crede sincer c—aș putea
Să las în vise lumea moartă
Ce de dormeam nici nu murea?!

E absurd și imposibil!
Ce Erou ar fi permis?
Așa sfârșit ireversibil
A unei lumi? Chiar dacă—n Vis?

Deci Vecine, Soare, Soartă:
Detestații mei dușmani
Nu—mi mai dați motiv de ceartă
Hai vă rog să fim umani

M—am trezit în toată firea
Dar sunt iarăși obosit
Am Salvat iar omenirea
Doar că iar n—am reușit

Iac—așa noapte de noapte
Cu dușmanii eu mă lupt
Iar dimineața pe la șapte
De alți dușmani îs întrerupt

Dar ca Erou al Omenirii
Ca Stâlp ce ține cerul sus
Ca instrument contra Pieirii
Eu rabd și dorm pân—la apus

Urăsc cam tot ce mă trezește
Și tot ce mă menține treaz
Dar cel mai mult mă îngrozește
Ce—mi amintesc despre un caz:

Era o zi de iarnă Înnorată
Vecinii în concediu fură duși
Doar eu în lumea—mi adorată
Dormeam, până trezit am fuși

Nici azi nu știu din ce motiv
Dar am văzut o nălucire:
Cică Inconștientul meu naiv
Mă vrea—n reala omenire
La lucru!

Off Vecine, Soare, Soartă:
Multstimații mei dușmani
Dați—mi iar motiv de ceartă
Hai să fim iar inumani!

M—am trezit în toată firea
Dar sunt iarăși obosit
Am Salvat iar omenirea
Doar că iar n—am reușit