Fum versuri

Versuri George Topirceanu – Fum lyrics

Cum se-nalță-ncet din sfera
Pământeștilor combustii
Spre azur spre Infinit
Cu podoabe ireale decorează atmosfera
Anunțând Nemărginirii opera unui chibrit

Colonade fără număr leagă cerul cu pământul
Și-n ogeagurile albe stau înfipte
Dar acum
Peste case ca o mare de lumină trece vântul
Spulberând arhitectura colonadelor de fum

Din cădelniți și din pipe prin văzduh se întretaie
Fum albastru de tămâie
Cu fum galben de tutun
Ori plutește-n trâmbe albe peste câmpuri de bătaie
Fumul sângelui și-al morții
Fumul gurilor de tun

Alteori din mari dezastre izvorăște ca un fluviu
Dar cu aceeași nepăsare îl primește cerul trist
Din incendiile Romei
Din Stambul
Sau din Vezuviu
Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist

Orientul își înalță fumul greu de mirodenii
Visul pagodelor albe și-al fachirilor gângavi
Miazănoapte ceața deasă care-nchipuie vedenii
Iar Apusul fum de fabrici
Jertfa turmelor de sclavi

Sus în spații reci adună cataracte de zăpadă
Lungi corăbii la hotarul infinitului străbat
Altitudini glaciale care-amestecă grămadă
Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat

Sunt acolo scări înalte străvezii ca floarea spumii
Dar cu ochii către ele în zadar aștepți mereu
Să se clatine azurul din catapiteazma lumii
Și pe treptele de marmur să coboare Dumnezeu

Fum! Învăluie pământul ca să-l apere de soare
Fum! Cu-ncetul ne cuprinde și ne strânge ca un zid
Și ne-năbușe de veacuri în rotundă închisoare
Cu ferestre de lumină care nu se mai deschid