Călimara versuri

Versuri George Topirceanu – Călimara lyrics

Mi-ai dăruit frumoasă doamnă o călimară de argint
Cu două guri întunecate ca două porți de labirint
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă la soare
Cu două guri ca de fântână din care ultimul meu vis
Scafandru mic privind cu spaimă spre fundul negrului abis
Va încerca zadarnic poate s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva inerte pe câmpul alb al unei pagini
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă
Cuvinte șterse peste-o clipă fantome de idei defuncte
O ploaie miniaturală de-accente virgule și puncte
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie

În ea tăcute și smerite stau viitoarele regrete
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete
Scrisoarea de condoleanțe pe care poate o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie
O epigramă inedită figura unui tip ridicol
Pe care nu-l cunoaștem încă un titlu mare de articol
Asupra unei chestii care va fi de actualitate
Cu siguranță peste-o lună sau peste-un an și jumătate
Și toate cifrele arabe stau de la 1 pân’ la 9
Amestecate și stupide în călimara asta nouă
În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul
Cuvintele prin care poate îmi voi începe testamentul
O poliță abia schițată un madrigal o amintire
A unei clipe viitoare – sau o poemă de iubire
Pe care voi citi-o poate atras de noaptea lor bizară
În ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară