De după Lamartine versuri

Versuri Geo Dumitrescu – De după Lamartine lyrics

– „Cercetaţi, urmăriţi, prindeţi!”
dădusem dispoziţii severe
să mi se-aducă fără întârziere,
numaidecât,
fata ce mă iubea cântând, nu de mult
ce ma iubea permanent,
cu de la sine putere, şi pentru care
crescusem cu aproape
doi centimetri, mândru
şi atât de îndrăgostit încât
toată lumea îmi spunea « bună ziua »
de doua ori, pentru fiecare obraz
(« bună ziua » şi « bună ziua »),
sau poate pentru două persoane
(« bună ziua » căprui şi « bună ziua »
albastru), zărind-o şi pe ea
în ochii mei..

– Vino! – i-au spus, găsind-o
după lungi cercetări –
te cheamă Dumnealui, te aşteaptă
în prag, tânăr în permanenţă –
o să-ţi ceară socoteală
pentru tot ce-ai risipit din ceea ce
era al lui în exclusivitate..

Şi iat-o! O priveam nedumerit.
Ciudat! Mi-am spus. Semăna
cu o veche strecurătoare de supă
aşa cum am văzut odată într-un film
cu Chaplin. – Ce mai faci?
– Ăl mare e-ntr-a IX-a, zicea.
(Ce vorbe fără sens!)

Ascultam cu uimire
şi parcă mi se făcea foame
şi parcă mi-aş fi cumpărat
un covrig cu sare,
sau orice alta aureolă comestibilă,
ca să-mi aduc aminte
în mod violent, cu stridenţă,
de inelul subţire de logodnă,
brumat de întârziate candori,
ca să-mi pedepsesc sufletul,
braţul netrebnic, desprins « atunci »
de pe talia ei tremurătoare –
o, braţul ticălos mi l-aş fi pedepsit
ca Mucius, cu ură amară întinzându-l
în flacăra nimicitoare de dragoste
a sfântului aragaz obştesc,
odioasa caleaşcă de nuntă..

Era o doamnă între două vârste..
Ah, ştiu, sunt vinovat eu singur! –
să fi strigat atunci, să fi strigat,
aşa cum mă-nvăţase bunul poet :
« O, vreme, curmă-ţi zborul, şi tu,
prielnic ceas, opreşte-te! ».. –
şi timpul se oprea, e-aproape sigur,
şi lucrurile n-ajungeau aici…

(O, Doamne, lacul, vremea!..)
Dar poate nu e ea! – poate e numai
o stranie părere, o mătuşă?..
Vezi bine, nu e ea –
adio, doamnă, naştere uşoară!..