Emil Botta - versuri

Versuri Emil Botta – lyrics

Steaguri de aur, aur,
un vis le abate și flutură aurul;
și ce liniștite stau stolurile,
în ce rugăciune stau fermecatele.

La idolești altare slujiți
voi, slujitoare,
voi, steaguri de aur,
pasări cu glasul de om.

Și mie, supusul, ce-mi spuneți?
Care-i menirea supusului?

Drumul e aspru și legea e aspră:
du-te la munți, la pietrele scrise.
Neagră, neagră noaptea se făcea,
steaua era sub obroc, nu paiți luna era.

Și la munți, la scrisele pietre, nimica, nimica scria.
Și așa, sărmana-mi tristețe, a intrat la greu,
la stăpân, la pietrele scrise, la oraculare.

Și m-am văzut într-un vis uriaș,
visând a tinereței splendoare,
aripi de aur și stoluri, și stoluri.

Oh, melancolie,
tu, înseninare.