Cavalerul cu melc de aur versuri

Versuri Emil Botta – Cavalerul cu melc de aur lyrics

Eram lunarul cavaler,
numai fir, numai fier,
cu Melc de aur încrustat pe arme.
Deviza mea: „Încet, încet”
şi, mai jos, dictonul: „Quod licet”.

Scutierul Tristeţe de-a dreapta-mi era,
preacredinciosul. Noaptea urma
cu privighetorile. Pădurea cânta.

Tu, frunzuleană ce-mi ştii
durerea grea,
mai spune, măre, mai spune,
fraza aceea:

„De păduri, de câmpii,
de un loc singuratic e vorba,
de un suflet ucis, printre arbori, în vis,
de lampa lunei ce luminează
scena în paradis,
de un loc singuratec e vorba…”

Eram lunarul cavaler,
mai lunar decât luna din cer,
cu Tristeţe, într-o noapte nespusă…”

=================

Craiul Amurg, ucigașul macilor,
a scăldat câmpia într-o baie de sânge.
L-am văzut cum ștergea spada
pe copacii care se porniră a plânge.

Paserile din cuibul incendiat
aveau aripi din diamant și cărbune.
Și aruncau, săgeți către ceruri,
priviri săgetătoare nebune.

Singur în rădvanul negru trecem,
și cum galopa năzdrăvanul murg!
Pe aleile pavate cu umbră, printre răcori,
suiam spre castelul Craiului Amurg.

==============

= Ultimul școlar =

Acestui învechit școlar
fruntea i-o șterg
de sudorile morții.

Ce gânduri îl bat
pe Școlarul Durerii
de-i alb la față
ca albul ștergar?

Am auzit
despre un Spectru Solar
și tremur de frică
și mă bate, mă bate
sentimentul ciudat
de nefire, neștire… /…/

Și-s rătăcit
în acest osuar
și mi-e frică, o tainică frică,
de Spectrul Solar.