Colega versuri

Versuri Dana Florian – Colega lyrics

Am o colegă la birou,
Toată lumea o iubește ca pe-un bibelou
Și ea știe. Știe ce vrea!
Ca o albinuță face și desface
Cu gesturi cochete, are pe vino-ncoace
Și ea știe. Știe ce vrea!

Știe și poate, e foarte pricepută,
Cu zâmbetul pe buze, pe toți ne ajută.
Vine prima la birou și pleacă ultima –
Nu-i de mirare că moare șefu’ după ea!

E conștiincioasă și meticuloasă,
Spirituală, senzațională,
Fiindcă știe! Știe bine ce vrea!
Are-ntotdeauna cuvintele la ea
Și-și face timp să iasă cu toți la cafea –
Pe toate le știe ! Le știe ea!

Dar de-o lună-ncoace, cafeaua nu-i mai place.
E tot bolnăvioară și stă mai mult pe-afară.
Pare că nu știe, nu mai știe ce vrea!
E tot ocupată și preocupată,
Nu-i mai intri-n voie cu nimic, ca altadată.
Nimeni nu știe, nu mai știe ce vrea.

Aveam o colegă la birou, minunată,
Ca un bibelou, un bobocel de fată.
Aș vrea să-i mai scriu, s-o întreb de noroc,
Dar pe rețelele toate, ea ne-a dat… “block”!