Dragostea in Vremea Pandemiei versuri

Versuri Dana Florian – Dragostea in Vremea Pandemiei lyrics

Ea-l vedea, tot mai des, la Mega Image.
El clipea cu-nțeles, dar n-avea curaj
S-o oprească și să-i vorbească…
Ea purta o pereche de mănuși de menaj,
De sub mască se citea același mesaj –
Că ar vrea, de-ar putea,
Să-l întâlnească.

Zilele trec și nicio-ntâmplare…
Timpul stă-n loc și lor li se pare
Că au o problemă deloc firească de trăit.
Un el, printre rafturi, mereu rătăcit,
O ea, așteptând un final fericit,
Tot în zadar, să se-împlinească –
Totu-i cumplit!

Și-ntr-o zi, în parcare, la Mega Image,
El o vede la doi metri și prinde curaj:
„Nu te supăra, te rog ceva.
Aș vrea să te invit la o plimbare-n Herăstrău,
Sau poate mai curând ți-e dor de un muzeu,
Poate o cafea, povestim, undeva…”

Fata cu mască și mănuși îl privește,
El îi întinde o floare și-i zâmbește.
Ea face un pas, încă doi – înapoi – vai!

„Ia stai departe cu-așa idei
Înainte să-mi spui cine ești și ce vrei,
Să știu unde stai – spune-mi ce
Temperatură ai?”