Pescărușul versuri

Versuri Aurelian Andreescu – Pescărușul lyrics

În marea de un verde viu, cu valuri calde,
În care ard puzderii de smaralde,
Un pescăruș cu aripi ca zăpada
Se-afundă, căutându-și prada.

Dar unda apei, limpede și lină,
Scăldată într-o ploaie de lumină,
Se frânge încet în două, se despică,
Și din adânc o fată se ridică.

Pe umerii de-aramă i se lasă
Un păr cu sclipăt moale, de mătasă,
Iar ochii mari, adânci și lucitori,
Par în lumina crudă două flori.

Așa cum râde, veselă în soare,
Cu dinții albi ca de mărgăritare,
Pare că-i Venus, care-n marea clară
S-a întrupat din spumă a doua oară.

Zvâcnind din unde, pasărea uimită,
Uitând de prada îndelung râvnită,
În palmele subțiri, strânse căuș,
Se-așază încet-încet, ca într-un cald culcuș.

Pe umerii de-aramă i se lasă
Un păr cu sclipăt moale, de mătasă,
Iar ochii mari, adânci și lucitori,
Par în lumina crudă două flori.

Zvâcnind din unde, pasărea uimită,
Uitând de prada îndelung râvnită,
În palmele subțiri, strânse căuș,
Se-așază încet-încet, ca într-un cald culcuș.