Constelația iubirii versuri

Versuri Aurelian Andreescu – Constelația iubirii lyrics

Privindu-mă cu multă nepăsare
M-ai întrebat cât te iubesc de tare

Vezi steaua ce lucește sus senină
Precum o perlă scoasă la lumină
E-atât de pură de gingașă de timidă
Ca fluturul ieșit din crisalidă
Iubirea mea sfioasă și curată
E-o aripă de flutur neîntinată

Dar ia aminte tu cea mai frumoasă
Cu plete moi de aur și mătasă
Că stelele deși lucesc pe cer
Cu anii obosesc pălesc și pier

Când steaua de un verde ca smaraldul
Va-mpodobi cu raza ei înaltul
Nădejdea că mă vei iubi odată
Va străluci precum o nestemată

Dar ia aminte tu cea mai frumoasă
Cu plete moi de aur și mătasă
Că stelele deși lucesc pe cer
Cu anii obosesc pălesc și pier

Când steaua curcubeu spălat de ploaie
Va pierde din intensa ei văpaie
Să știi că și iubirea mea neîmpărtășită
Va-ncepe să pălească ostenită

Dar ia aminte tu cea mai frumoasă
Cu plete moi de aur și mătasă
Că stelele deși lucesc pe cer
Cu anii obosesc pălesc și pier

Iar dacă steaua va cădea-n genuni
Ca frunza doborâtă de furtuni
Iubita mea cândva nepăsătoare
Să nu-mi mai ieși în cale zâmbitoare
Să nu-ți mai fluturi părul auriu
Fiindcă va fi de-acuma prea târziu

Dar ia aminte tu cea mai frumoasă
Cu plete moi de aur și mătasă
Că stelele deși lucesc pe cer
Cu anii obosesc pălesc și pier

Dar ia aminte tu cea mai frumoasă
Cu plete moi de aur și mătasă
Că stelele deși lucesc pe cer
Cu anii obosesc pălesc și pier
Cu anii obosesc pălesc și pier