Refugiul meu sunt Eu versuri

Versuri Anamaria Iacob – Refugiul meu sunt Eu lyrics

Refugiul meu sunt Eu
Mulțimea urlă, dar eu tac adânc,
Sub zâmbete false, atâtea se frâng.
Mândria mă-neacă în valuri de fum,
Și pașii mei calcă pe margini de drum.
Am fost prea răbdătoare, prea des vinovată
Că am iertat ce nu era de iertat niciodată.
Dar azi, sufletul meu nu mai stă la proces –
E judecător, martor și tot univers.
Pa, pa, tăceri! Pa, pa, minciuni!
Nu-mi mai port aripile-n cuști de nebuni!
Pa, pa, rușini! Pa, pa, decor!
Eu sunt furtuna ce-și face loc în zbor!
Refugiul meu sunt Eu, când totul se stinge,
Și pacea din mine, haosul învinge!
Adevărul nu strigă, dar doare curat,
În ochii tăi goi nu mai văd ce-am sperat.
Prezențe de formă? Le las în culise.
Vreau mâini care țin, nu doar promisiuni promise.
Plecarea nu-i frică, ci pasul spre viață,
Când inima urlă și totu-i o ceață.
Eu nu sunt decor, nu stau ca să plac,
Când simt că iubirea e doar un atac.
Pa, pa, tăceri! Pa, pa, minciuni!
Nu-mi mai port aripile-n cuști de nebuni!
Pa, pa, rușini! Pa, pa, decor!
Eu sunt furtuna ce-și face loc în zbor!
Refugiul meu sunt Eu, când totul se stinge,
Și pacea din mine, haosul învinge!
A fi cu mine nu e retragere – e regat.
Nu cer mulțimi. Cer adevăr curat.
Când lumea te rupe, dar tu nu te pierzi,
Atunci ești tu. Și tu nu te ceri, te culegi!
Pa, pa, tăceri! Pa, pa, minciuni!
Nu-mi mai port aripile-n cuști de nebuni!
Pa, pa, rușini! Pa, pa, decor!
Eu sunt furtuna ce-și face loc în zbor!
Refugiul meu sunt Eu, din scrum și din rană,
Și-n vocea mea bate – o lume mai umană!

Scris de: Iacob Anamaria