Mai… versuri

Versuri Anamaria Iacob – Mai… lyrics

Mai calc o dată, chiar dacă-s frântă,
Mai strâng în pumn o rază de curaj,
Mai cred în bine, chiar dacă mă-nspăimântă
Cât rău s-a strâns în al iubirii gaj.
Mai rămân dreaptă, chiar de-mi tremură genunchii,
Mai cânt în vânt, deși îmi vine-a urla,
Mai scriu un vers cu inima și unghiile,
Mai dau o luptă, deși n-am arma mea.
Mai zâmbesc în timp ce plâng tăcută,
Mai strâng în brațe când mi-e dor să fug,
Mai cred în vis, deși-i înfricoșată
Realitatea care-mi dă mereu un drog.
Mai merg un pas, chiar dacă drumu-i piatră,
Mai lupt să fiu un om cu suflet lin,
Mai mă iubesc puțin, deși mă iartă
Doar Dumnezeu, când iar mă fac pelin.
Mai visez aripi, chiar dacă-s topite,
Mai vreau să zbor, cu gândul, prin noroi,
Mai înfloresc în colțuri neștiute,
Mai e și Mai… și-n mine. Nu doar afară, ploi.
Mai nu renunț, deși m-am prăbușit,
Mai mă ridic, chiar dacă nu mai pot,
Mai port în piept un „nu” ce-a obosit,
Dar tot spun „da”, și mă ridic. Încet…
Mai e o lună, dar în mine-i rugă,
E primăvara care arde și preschimbă.
Mai e tăcerea care vrea s-ajungă
O poezie. Chiar dacă e-o rană…
Mai… mă aprinde.

Scris de: Iacob Anamaria