Floare cu tocuri versuri

Versuri Anamaria Iacob – Floare cu tocuri lyrics

Am crescut din pulbere și foc,
Mi-am scris drumul în vânt și noroi,
Am purtat pantofi cu tocuri pe stânci
Și am învins când alții strigau „nu-i loc”.
Nu mă frâng, sunt vie, sunt dor,
Sunt floare și fier, sunt zâmbet și nor.
Port tocuri în pantaloni,
Calc munți și furtuni, nu mă-ntorc,
Sunt floarea ce rupe beton,
Sunt femeia ce-și face propriul noroc.
Nimeni nu mă poate opri,
Sunt vânt, sunt flacără vie,
Sunt floarea care străbate pustii,
Sunt femeia ce nu se închide în cutie.
Am plâns șoapte și-am râs furtuni,
Am căzut, dar m-am ridicat zâmbind,
N-am cerut permisiuni, n-am bătut la uși,
Am spart ziduri în ritmul inimii cântând.
Nu mă frâng, sunt vie, sunt dor,
Sunt floare și fier, sunt zâmbet și nor.
Port tocuri în pantaloni,
Calc munți și furtuni, nu mă-ntorc,
Sunt floarea ce rupe beton,
Sunt femeia ce-și face propriul noroc.
Nimeni nu mă poate opri,
Sunt vânt, sunt flacără vie,
Sunt floarea care străbate pustii,
Sunt femeia ce nu se închide în cutie.
Sunt curcubeu în ploaia amară,
Sunt focul care nu cere iertare,
Sunt regina propriului meu drum,
Cu pași de foc, cu inima de parfum.
Port tocuri în pantaloni,
Calc munți și furtuni, nu mă-ntorc,
Sunt floarea ce rupe beton,
Suntt femeia ce-și face propriul noroc.
Și nu mă oprește nimic.

Scris de: Iacob Anamaria