Eu sunt versuri

Versuri Anamaria Iacob – Eu sunt lyrics

Nu am nimic de dovedit sub soare,
Nici lumii, nici privirilor străine,
Sunt doar un gând ce arde-n nepăsare,
Un vis ce-nfruntă timpul fără sine.
Sunt arta mea, sunt dorul fără nume,
Sunt glasul ce răsună ne-nfrânat,
Nu-mi schimb conturul pentru-a fi pe lume,
Nu cer nimic, dar iau ce mi-e sortat.
Mă strigă vântul, mă îmbracă-n șoapte,
Mă pierd în linii, umbre și culori,
Sunt foc și noapte, visul care coapte
În pieptul meu aprinde mii de zori.
Liniștea mea nu poate fi cedată,
Nu-i negoț, nu-i umbră de-nchinat,
Nici pentru așteptarea lor trădată
Nu-mi pierd esența, nu mă schimb la sfat.
Nu mă explic acolo unde gheața
Se face suflet, dar rămâne mut,
Unde doar ochii mi-ar vedea prefața
Și-ar crede că m-au înțeles demult.
Sunt paradox, sunt umbră și lumină,
Sunt cea ce simte, nu doar cea ce știe,
Nu mă supun, căci viața mi-e stăpână,
Și ard în propria-mi filozofie.
Creez, iubesc, mă pierd, mă regăsesc,
Rescriu povești din șoapte și tăceri,
Nu vreau să plac, ci doar să mă trăiesc,
Să fiu întreagă în propriul adevăr.
Nu-mi trebuie un tron zidit din gheață,
Nici vorbe dulci ce n-au gust de destin,
Eu ard în mine și-n a mea viață,
Eu sunt și rămân—un luceafăr divin.

Scris de: Iacob Anamaria