Defectă versuri

Versuri Anamaria Iacob – Defectă lyrics

Am crescut cu gândul că nu-s destul,
Prea mult, prea puțin – mereu alt drum.
Mi-am pus zâmbetul ca scut,
Dar în oglindă… tot eu m-am pierdut.
Dar azi n-ascult, nu mai port vină,
Tot ce sunt, e din lumină.
Nu-s greșeală, nu-s rușine,
Sunt un vers cu foc în mine!
Da, sunt defectă! Și mi-e bine așa!
Cu toate rănile, nu mă voi schimba!
Sunt imperfectă, dar sunt reală!
Și-n vocea mea e toată gala!
Defectă, defectă… dar liberă!
Nu port măști, nici promisiuni,
Mi-am dat jos toate minciunile din luni.
Sunt haos frumos, sunt vis în cioburi,
Dar mă țin tare – fără scuze, fără noburi.
Nu mai vreau să par altcineva,
Că mi-am fost dușman… destul, deja.
Acum strig, nu mai șoptesc,
Tot ce sunt… iubesc!
Da, sunt defectă! Și mi-e bine așa!
Cu toate rănile, nu mă voi schimba!
Sunt imperfectă, dar sunt reală!
Și-n vocea mea e toată gala!
Defectă, defectă… dar liberă!
Fiecare „nu” m-a învățat,
Fiecare rană m-a ridicat.
Și dacă mă iubești pe bune…
Mă iei cu totul, nu pe bucăți bune.
Sunt defectă… și nu-mi cer iertare!
Sunt femeie, nu vis de visare!
Sunt defectă, dar sunt întreagă,
Și lumea mea… nu mai e fragilă!

Scris de: Iacob Anamaria