Chipul din adanc versuri

Versuri Anamaria Iacob – Chipul din adanc lyrics

Eu caut în oameni lumina nespusă,
Ascunsă-n tăcere, în gesturi mărunte,
În vorbe ce tremură, blânde, supuse,
În ochii ce-ncearcă să fugă de frunte.
Căci răul, de sine se strigă-n artere,
Nu are nevoie să fie-nțeles —
Se vinde pe față, cu crunte durere,
E gata să urle, să piardă, să ies’.
Dar binele tace… Se teme. Se scurge
În colțuri de suflet, în zâmbet stingher.
E floarea ce-n piept, nevăzută, se urcă,
E pasul ce cade și tace-n eter.
Eu caut în oameni ce ei nu-și permit
Să-și spună în gând — o frântură de soare,
O mână ce tremură, dar s-a gătit
Să-ți șteargă din piept o durere prea mare.
Căci partea urâtă iese fără chemare,
Se-mbracă-n orgoliu și-n vorbe de fier,
Dar partea frumoasă — e rară, e floare,
Și cere tăcere, și cere mister.
Așa mă aplec — ca un scrib în ruină —
Să aflu în oameni ce-i sfânt, ce-i pierdut,
Să caut în umbre o caldă lumină,
Să văd ce e viu… chiar când pare tăcut.

Scris de: Iacob Anamaria