Bețivi de toamnă (povestea - full album) versuri

Versuri Adrian Bezna – Bețivi de toamnă (povestea – full album) lyrics

Așa, de toamnă

Uite, acuma, pe toamnă
Furnicile pleacă să-şi caute greierii
Să mai petreacă
E dezmăţ pe sub frunze, cine ştie ce-o fi
E-o stricată de toamnă
Da’ n-o pot pedepsi

Toamna asta, stricata
M-a făcut cu avere
M-a lăsat să iubesc
Mi-a dat dreptul la mere

A şi plâns câteodată
Cât îi ea de stricată
Chiar pe umărul meu cu cinci ploi deodată
Uite – acuma, pe toamnă
Mă duce un gând să m-aşez pe sub frunze
Cu greierii-n rând

Trezeşte-te, e toamnă în oraş

Trezeşte-te, e toamnă în oraş
Doar vinul vechi mai are căutare
Și struguri proaspeţi, îmbrăcaţi ostaşi
Ne caută pe străzi să ne omoare
Trezeşte-te, e toamnă în oraş

Trezeşte-te, e toamnă în oraş
Și frunzele beţive dorm prin şanţuri
Pe lângă ploi în fracuri trec ocnaşi
Îndrăgostiţi de-o noapte prinși în lanțuri
Trezeşte-te, e toamnă în oraş

Trezeşte-te, c-am adormit străini
Azi, toamna dă decret de graţiere
Să ne ascundem repede-n ciorchini
Să dăm mult vin cât toamna ne va cere
Aşa, o să plătim mult mai puţin
Decât am fi plătit urându-ne-n tăcere
Decât am fi plătit urându-ne-n tăcere
Decât am fi plătit urându-ne-n tăcere
Decât am fi plătit urându-ne

Războiul de toamnă

În poziţia drepţi
Dăm onorul la frunze
E inspecţie mare cum n-a fost niciodată
Trec cocori în bocanci
Și ne calcă pe buze
Cine plânge pe front pentr-o toamnă -mpuşcată

Ce explozii de mere
Ne surzesc lângă pleoape
E primejdie mare cum n-a fost niciodată
Să n-auzi de privire
Prea departe de-aproape
Cui îi pasă pe front de o toamnă-mpuşcată

Să semnăm înc-o pace
Nu ţi-e milă de nori
Mari convoaie de ploi se predau din tranșee
Ce război fără sens
Să n-ai şansa să mori
Noi suntem doar soldaţi
Prin iubire, femeie

Nu mai ştiu pe ce front
Am iubit, de-am iubit
Mi-amintesc doar copacii
Ucişi din tranşee
Lasă toamna să spună
C-am învins şi-am minţit
C-am trecut doar soldaţi
Prin iubire, femeie

Nu mai ştiu pe ce front
Am iubit, de-am iubit
Mi-amintesc doar copacii
Ucişi din tranşee

Lasă toamna să spună
C-am învins şi-am minţit
C-am trecut doar soldaţi
Prin iubire, femeie

Nu mai ştiu pe ce front
Am iubit, de-am iubit
Mi-amintesc doar copacii
Ucişi din tranşee

Lasă toamna să spună
C-am învins şi-am minţit
C-am trecut doar soldaţi
Prin iubire, femeie

Lasă toamna să spună

Cei salcâmi cu floare

Despărţiri muşcate
Ca pe-un măr, cu sete
Să nu mai veniţi c-am plecat din mine

Strugurii aşteaptă
Ca să mă îmbete
Cum n-am fost vreodată îmbătat mai bine

Uite, vezi salcâmul
Plânge în fântână
În găleată apa
Prinde multă floare
Ca dulceaţ-amară

Ca dulceaţ-amară
Strâng paharu-n mână
Ca de-o mare sete
Când şi apa doare

Despărţiri muşcate
Ca pe-un măr, cu sete
Am plecat din mine, să nu mai veniți
Mergeţi la fântână
Ca să se îmbete
Cei salcâmi cu floare, care nu-s iubiţi

Lacrimile, roase de atâtea gene
Zgârie prin iarbă tremurând o vreme
Mi-e frică
De atâtea lacrimi roase prea devreme
Sufletul e-o moară care tot se strică
Sufletul e-o moară care tot se strică
Sufletul e-o moară care tot se strică
Se strică
Se strică
Sufletul e-o moară care tot se strică
Se strică
Se strică
Sufletul e-o moară care tot se strică
Se strică

Plouă și e ud în lume

Plouă
Și e ud în lume, daaa
Norii au căzut și s-au lovit
De buza ta
Și-au împărțit
Lumea în potop
Și în cișmea

Plouă
Și e ud în lume, daaa
Norii au căzut și s-au lovit
De buza ta
Și-au împărțit
Lumea în potop
Și în cișmea
Lumea în potop
Și în cișmea
Lumea în potop
Și în cișmea
Lumea în potop
Și în cișmea

Tu nu știi, bunăoară
Că mi-ai pus în pahar Primăvară
Tu nu știi, tu nu ai habar
Ce-am băut amândoi din pahar

Tu nu știi, bunăoară
Că mi-ai pus în pahar Primăvară
Tu nu știi, tu nu ai habar
Ce-am băut amândoi din pahar
Tu nu știi
Tu nu știi
Tu nu știi
Tu nu știi
Tu nu știi

Bețivi de toamnă

Ploua mocnit, cu stropi dintr-un alt veac
Iar noi ciocneam din căni fără de toartă
Butoaiele cu vin nu mai au leac
Când toamna, după dragoste, ne ceartă

Ploua mocnit, ca-n zi de-nmormântare
Și oamenii la geamuri, de boala frunzei plâng
Fantomele hangiilor se strâng
Și strigă după noi în gura mare
Ca să intrăm la ei, în cârciumioare
Să bem din vinul celor care tac când plâng
Ca să intrăm la ei, în cârciumioare
Să bem din vinul celor care tac când plâng

Ploua mocnit, cu turnuri şi cu cai
Cu voievozi uitaţi de prin istorii
Ploua cu luni de toamnă-n luna Mai
Cu cinci privighetori în pliscul ciorii

Ploua mocnit, cu farmece de babă
Ploua pe Feţi-frumoşi, pe zâne şi pe zmei
Ploua de parcă n-avea nicio treabă
Ploua mocnit, ca într-un bocet de femei
Și noi umblam prin toamnă, cu idei
Că inventăm hangii să-i punem iar la treabă
Și noi umblam prin toamnă, cu idei
Că inventăm hangii să-i punem iar la treabă

Fantomele hangiilor se strâng
Și strigă după noi în gura mare
Ca să intrăm la ei, în cârciumioare
Să bem din vinul celor care tac când plâng
Fantomele hangiilor se strâng
Și strigă după noi în gura mare
Ca să intrăm la ei, în cârciumioare
Să bem din vinul celor care tac când plâng
Să bem din vinul celor care tac când plâng
Să bem din vinul celor care tac
Când plâng

Ploaie cu câini

Câinii ploii latră lângă geam
Cântec surd de haită fără de stăpân
Noaptea asta naşte alte mere-n ram
La fel de bătrâne, cum sunt eu bătrân

Dacă adorm, vin iarăşi ursitoare
Să îmi menească lucruri fără de noroc
Câinii ploii urlă ca şi când se moare
Ne-am iubit, străino
Noaptea lângă foc
Preţ de-o amintire
Ca-ntr-un straniu joc
Când iubim iubirea
Care mai şi doare

Te-aș fi iubit

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

Te-aş fi iubit cu-o inimă nebună
În câmp de maci şi într-un val de grâu
În scorbura pădurii de sub lună
În unduirea şerpilor de râu
Te-aş fi iubit cum nimeni nu mai ştie
Şi n-ar avea curajul pe pământ
Rupând din carnea tânără, aurie
Parfum de iarbă nouă şi de vânt

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

Te-aş fi iubit cu sufletul la scară
Îngenunchiat la glezna ta, înfrânt
Şi ca un prins ce gata e să moară
La pieptul tău să-şi caute mormânt
Te-aş fi iubit ca-n noaptea lui, un mire
Uitând un ceas că suntem muritori
Şi pentru doar un ţipăt de iubire
Te-aş fi iubit de-atâtea mii de ori

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

Te-aş fi iubit cum primăvara, vântul
Atinge coapsa florilor, păgân
În trupul tău aş fi iubit pământul
Să-ţi înflorească ramura la sân
Te-aş fi iubit cu-o inimă nebună
În câmp de maci şi într-un val de grâu
În scorbura pădurii de sub lună
În unduirea şerpilor de râu

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

E un destin
Sau vreun păcat de moarte
Când rugăciuni se schimbă în blestem
Ca tu să vii
Când eu sunt prea departe
Şi tu să pleci atunci când eu te chem

Hai intră, cum să vrei să pleci

Hai, intră cum să vrei să pleci
Să nu ne despărțim în ploaie
Ai părul ud și haine reci
Prosoape moi te așteaptă-n baie

Ofer un pled să te-ncălzești
Ofer un ceai sau altceva
Mi-e frică doar să nu răcești
Chiar ai de gând să pleci deja

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș
O ploaie hărăzită nouă

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș
O ploaie hărăzită nouă

Dezbracă umeda cămașă
Te cuibărește blând în pat
Și dacă vrei mă fac părtaș
Întâmplătorului păcat

Așa-ți va fi spre dimineață
Cu mult mai bine, goală, gol
Cămașa s-ar usca pe ață
Și urma pașilor din hol

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș
O ploaie hărăzită nouă

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș
O ploaie hărăzită nouă

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș
O ploaie hărăzită nouă

Te rog, rămâi timid golaș
Nu că insist, dar uite plouă
E noapte plouă în oraș

Te rog, rămâi

Scris de: Mala Bărbulescu / Adrian Bezna