Acești ochi versuri

Versuri Adrian Bezna – Acești ochi lyrics

Ochii tăi de întuneric poartă umbre în retine
Oameni ce-au trecut prin vreme și în ei au poposit
Și mă poartă-n miezul nopții câteodată și pe mine
Cel ce fără de scăpare și-mpotrivă-i, te-a iubit
Ochi umbriți ca de liane de răsfrânte gene lunge
Șerpi ce-și picură veninul când se uită trist în jos
Ca o mare ce coboară când nisipul o împunge
Și-i sfărâmă valul tânăr ca un pui de albatros
Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă
Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd
Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă
Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd
Ochii tăi sunt vinul care intră-n sânge și te-mbată
Adâncimi unde lumina mai adoarme uneori
Două hăuri unde-ncape toată liniștea deodată
Și prin care ies în lume ghețuri preschimbate-n flori
Ochi făcuți pentru visare și să mângâie înaltul
Care m-au văzut odată doar pe mine-n fața lor
Care strălucesc acuma, care râd, privind la altul
Și de care-ntotdeauna mi-e îngrozitor de dor
Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă
Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd
Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă
Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd
Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă
Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd
Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă
Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd
Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd
Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd

Scris de: Sorin Poclitaru