Râul azvârlise versuri

Versuri Virgil Carianopol – Râul azvârlise lyrics

Râul azvârlise pe un pat de val
Fata goală, goală, dincolo de mal,
Și-i lăsase trupul singur, dezgolit,
Numai cu lumina zilei învelit.

Părul dat pe spate, ca de-o mână lins
Din obraji un galben, peste tot întins,
Iar pe gât de-a rândul, cum n-am mai văzut,
Una lângă alta urme de sărut.

Se vedea pe mijloc cât de mult luptase,
Când în brațe râul o înfășurase,
Și cât se căznise râul se vedea
Până ce să-i rupă bluza de pe ea.

Umerii, ca-n menghini îi erau striviți,
Pieptul numai urme, sânii răvășiți.
Parcă o târâse în adânc pe brânci,
Parcă o strânsese cineva-ntre stânci.

Am stat mult acolo singur și-am privit
Trupu-acela care râul l-a iubit.
O, ce mijloc dulce, tras ca prin inel…
De-o prindeam, ca râul o iubeam la fel.