Victor Socaciu - versuri

Versuri Victor Socaciu – lyrics

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi, răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră
subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat?

De ce te-oi fi iubind atâta iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
totdeauna altul, totdeauna aproape
ca o frunză căzând, ca o răsuflare-aburită de ger.
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare?