Din Străinătate versuri

Versuri Victor Marin – Din Străinătate lyrics

Când tot se-nveseleşte când toți aci se-ncântă
Când toți îşi au plăcerea şi zile fără nori
Un suflet numai plânge în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri la câmpii-i râzători

Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela ce cântă amorțit
E inima mea tristă ce n-are mângâiere
E sufletu-mi ce arde de dor nemărginit

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară
A codrului tenebră poetic labirint

Să mai salut o dată colibele din vale
Dorminde cu un aer de pace liniştiri
Ce respirau în taină plăceri mai naturale
Visări misterioase poetice şoptiri

Aş vrea să am o casă tăcută mitutică
În valea mea natală ce undula în flori
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare
Ce zilele-mi copile şi albe le-a țesut
Ce auzi odată copila-mi murmurare
Ce jocurile-mi june zburdarea mi-a văzut

Melodica şoptire a râului ce geme
Concertul ce-l întoană al păsărilor cor
Cântarea în cadență a frunzelor ce freme
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor

Da Da Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită în locul meu natal
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei visări de-un ideal

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire
Prin vinele vibrânde ghețoasele-i fiori
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire
În visuri fericite m-ar duce către nori