Albă iarnă dunăreană versuri

Versuri Vasile Voiculescu – Albă iarnă dunăreană lyrics

Albă iarnă dunăreană
Cu zăpezi până la brâu
Culcă-n sarica bălană
Bărăganele de grâu

Năpădind zbătăi și rosturi
Neaua urcă reci minuni
Mistuiți în adăposturi
Oameni și sălbăticiuni

Peste sate fără vaduri
Își aruncă din duium
Uriașele plocaduri
Găurite rar de-un fum

Nimeni liniștea nu sfarmă
Doar ca-n somn nedeslușit
Își descarcă-n gol o armă
Chiotul înăbușit

Curge viscol ca pe vrană
Nevăzută s-a închis
Țara fără de prihană
Sub omăt ca într-un vis

Iar la guri de văi pe laturi
Într-o noapte s-au durat
Strălucite-nvoalte caturi
Pentru Crivăț-Împărat

Fulger-alb întreaga zare
Intră-n ochi un junghi tăios
Albul e atât de tare
Că devine veninos

Si-n cumplita lor albețe
Dorm adânci pustietăți
Pun troienii vămi răzlețe
Între mari singurătăți

Românească iarnă veche
Albe lumi făr de drumeți
Trece-un lup într-o ureche
Pe gorgane de nămeți