Râsul versuri

Versuri Varf Carpatin & Dragos Grigorescu – Râsul lyrics

RÂSUL
(Text adaptat după Nicolae Labiș)

Vă spun acum povestea celei mai crude fiare a pădurii
Ce ani de-a rândul sânge a-mprăștiat
Dar acum, în pragul morții,

În blana-i zdrențuită au năpădit scaieții
Alunecă prin ramuri bătrân si mohorât
Își omora el prada nu pentru hrana vieții
Ci numai pentru sânge a omorât.

Un pui de cerb se-azvârle prin ierbile-n cascade
Și se oprește-o clipă, sfios ca un surâs
Cu coada șfichiuindu-și pântecul supt, ce cade
Îi sare-n ceafă ucigașul râs.

Se tulbură privirea de cer senin umplută
Cornițele firave se-mpoticnesc în lut
Iar râsu-și scoate limba din gura-i desfacută
Și pare că e iarăși ca-n trecut.

Și sângele ce-n blana pufoasă se prelinge
Îl reîntinerește o clipă, nefiresc
Dar limba ostenită azi nu mai poate linge
Și vechii colți, slăbiți, îi clănțănesc.

Din ce în ce mai slabă și inima îi sună
Și fiarei i se pare că-i iarnă, c-a înghețat.
Că-n ultima lui pradă, de astăzi, se răzbună
Tot sângele pe care l-a vărsat.