Sonet 149 versuri

Versuri Valeriu Sterian – Sonet 149 lyrics

Poți tu să mă acuzi că nu mi-ești dragă
Când peste mine însumi țin la tine
Nu-mi ești în gând tiranic, când întreagă
Ființa-mi uit, așa cum îți convine

Urăște-mă de vrei
M-am dumirit
Iubești pe cei ce văd
Eu am orbit

Câți te urăsc și mi-s prieteni, oare
La câți te-ncrunți și mâna le-o mai strâng
Iar de mă cerți, osânda cea mai mare
Nu eu mi-o dau, cât îți arăt că plâng

Urăște-mă de vrei
M-am dumirit
Iubești pe cei ce văd
Eu am orbit

Ce merit oare-n mine strălucește
Prea mândru pentru a-ți da umil slujire
Când sufletu-mi scăderea ți-o slăvește
Iar tu îi poruncești doar c-o privire

Urăște-mă de vrei
M-am dumirit
Iubești pe cei ce văd
Eu am orbit