Ceață versuri

Versuri Teodora – Ceață lyrics

Printre picuri de ploaie
Și lacrimi duse de vânt
Nu te mai aud prin atâta distanță
Corpu-mi tremură de parc-ar fi de gheață

Tu-mi spuneai că-i dramatic
Și că exagerez
Credeai că o să zbor, o să mă înalț spre aștri
Și c-o să mă pierd prin fluturi albaștri

Da’ unde să mă duc când totul e de plumb ?
Și toate nuanțele din mine se scurg
Când toate drumurile-mi sunt pline de ceață
Și fiecare pas parcă-l fac pe ață

Da’ unde să mă duc când totu-i așa rece ?
Și timpul stă în loc , timpul nu mai trece
Când totul e de piatră, e atât de sumbru
Ce rost are în gol să umblu ?

Chiar dacă ploaia o să sece
Și vântul se va opri
Drumul meu va fi tot plin de ceață
Cat timp între noi e atâta distanță

N-o să spun că mă doare
Că simt că mă prăbușesc
Poate c-o să poți să mă citești printre rânduri
Sau o să crezi că alerg printre fluturi

Da’ unde să mă duc când totul e de plumb ?
Și toate nuanțele din mine se scurg
Când toate drumurile-mi sunt pline de ceață
Și fiecare pas parcă-l fac pe ață

Da’ unde să mă duc când totu-i așa rece ?
Și timpul stă în loc , timpul nu mai trece
Când totul e de piatră, e atât de sumbru
Ce rost are în gol să umblu ?

Poate că prin ceață n-o să mai fie sumbru
Sau poate c-o să cad și-o să mă doară dublu
Poate că prin ceață o să-mi fie mai simplu
Să găsesc un rost în gol să umblu

Scris de: Teodora Anghel