Copilărie, unde ești? versuri

Versuri Sunetul Dintre Noi – Copilărie, unde ești? lyrics

Copilărie… unde ești
Ai plecat tăcută, ca un vis rupt în zori…
Aș da orice să mai aud glasul vechi al străzii

Îmi este dor de vremurile fără internet
Când lumea trăia în oameni, nu în ecrane
Când ne strigam la geam
„Hai afară, rațele și vânătorii!”
Și alergam desculți pe asfaltul cald
Ținând timpul pe loc fără să știm

Acum suntem la un metru distanță
Dar parcă trăim pe planete diferite…
E ceva rece între noi, ceva ce n-am cerut

Unde ești, copilărie
Țin minte râsetele și umbrele noastre pe drum…
Acum tăcerile dor mai mult ca oamenii
Iar ecranele ne-au furat privirile încet, încet

Rețelele ne-au separat fără să simțim
Suntem mai reci ca niciodată…
Și tot ce vreau e să mă întorc o clipă
În lumea aia simplă… unde eram vii

Îmi este dor de serile în care ieșeam pe-afară
Și pierdeam timpul până la miezul nopții
Acum toți scriem mesaje
Dar nimeni nu se mai aude cu adevărat…
Și inimile bat mai încet
Într-o lume care ne vrea conectați, nu apropiați

Unde ești, copilărie
Țin minte cât de aproape eram atunci…
Acum ne ascundem după ecrane
Străini la doar un pas distanță

Aș vrea măcar o clipă înapoi
În zilele alea simple și pline de viață…
Dar lumea nu se mai întoarce

Copilărie… unde ești
Rămâi doar un dor care nu trece

Scris de: Cătălin Mîrza