Teorema Lui Ceva versuri

Versuri Sudokan – Teorema Lui Ceva lyrics

Singur printre catrene și viruși
Lipsit de oxigen ca o casă fără ficuși
Îmi fac filme, dar n-apuc să le termin
Și lansez zece trailere pe zi, apoi extermin
Orice urmă de curaj ce o mai am
La finalul zilei sunt cel mai laș
Când îmi treceam
Mâna prin plete kile de mătreață, vijelie
Pe cerul gurii, zdreanță, constelații o mie
Cobor în vrie, dar cine să mă vadă
Fiecare cu picajul lui, nu stă nimeni să socoată
Cine o duce mai rău că suntem subiectivi
Nu căutăm decât să umplem un prezervativ
Și mă irit de parcă aș purta izmene în miez de vară
Compostez ridicol orice zi așa-ntr-o doară
Cum am făcut să apuc și acest album
Să îl fac, să-l termin, fără să ajung la nebuni?
Unii-mi zic să le dau și lor din ce fumez
Ridic din umeri naiv și le arăt teancul de cărți

Papițoii vor și ei ceva, altceva
Vor să ajungă departe, dar fără a transpira
Jur că ești frumoasă, mă simt ca un bou
Când mă pui să îți repet asta mereu ca un ecou
Mă perfecționez, mă șlefuiesc, până o să ajung
Atât de scump că va trebui să plătești să mă vezi pe geamuri
Chit că lumea-i mare și viața-i scurtă
Tre să mă mulțumesc cu confortul oferit de-o iurtă
Zilnic beat turtă, cu cefe de porc late-n burtă
Gata de luptă, cu paru’ sub pat ca-n buncăr
Vestigii naturale, imagini ireale
Belim la ochii la căpițe de fân în câmpul mare
Când eram mic voiam să fiu mai mare decât acum
M-am prins că și dacă aș fi n-aș fi liniștit oricum
Cel mai mare inamic sunt eu tot eu, mă desconsider
Mai rău decât ai putea s-o faci tu cu 5 cuvinte
Sincer, nu mai contează ce mai crezi
Am plâns prea mult din cauza ta, litri de găleți
Sunt incredibil de dramatic uneori
Jalnic și antipatic cu mizerii în urdori
Simt fiori când mă gândesc la mama și tata
Că aș putea să-i dezamăgesc că m-am apucat de asta, dar gata
Ei sunt ei și eu sunt eu, viața e nașpa
Te rupe de tot ce ai fără să-ți dai măcar seama
Vă mințiți naiv și abia aștept să v-o și zic
În fețele voastre murdare tripate după profit
Banul te-a schimbat, asta e clar, n-arăți prea bine
Ai doar multă scârbă în gene și în obraji doar rușine
Îți vine greu să ne spui, să ne descrii cu ce te ocupi
Pe fondul că n-om înțelege noi ce faci tu oricum
Și tot te vaiți ca o văduvă lipsită de memorie
În timp ce al ei o bătea și ea-l iubea de nevoie
N-am barcă, am doar canoe, vâslesc cu mâinile goale
Știu să înot, nu mă scufund, fac pluta pe spate și-n oceane
Sau cel puțin așa pretind, sunt mult mai slab de fapt
Dar tu vrei să am patru coaie doar pentru că fac rap
Și ajungi să faci mișto de cine cântă despre orice altceva
Apoi să nu-ți placă nici aia că te-apucă plictiseala
Eu zic să mergi în altă parte căci nici nu știi ce ai vrea
Sunt atâtea flori pe câmpuri, tu culegi păpădia
Păpădia, păpădia
Atâtea flori pe câmpuri, culegi păpădia

Scris de: Răzvan Harag