Antropomorfismo - 1 versuri

Versuri StreamzBook Spiritualita Italiano – Antropomorfismo – 1 lyrics

În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie
Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt
Nu-i cucoș în toat-ograda ce de-iubire căpiat
S-urmărească insolenter inocenta ei junie

Ce cochetă e copila cu ce grație ea îmblă
Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă
O găină virtuoasă o găină prea de treabă
Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă

Dară cine să admire a ei nuri și tinereță
Boul chior ce vede numai jumeta din a lui paie
Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpaie
Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață

Pierde gustul de mâncare scormolește de ți-i milă
În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una
Sau se primblă visătoare noaptea căutând în lună
A lui umbră luminoasă melancolica copilă

O găină-mbătrânită venerabilă matroană
Ce demult e schivnicită de lumești deșertăciuni
Ea îi spune-ale ei taine ca la raza-nțelepciunei
Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană

Iar călugărița veche ce demult era iertată,
Ce demult se dizvățase de plăcerile d-iubire
Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire
Contra demoralizărei propovăduie-nfocată

Ah îi zise mititica nu privești la rândunele
Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri
Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri
Sărutându-se cu ciocul drăgostindu-se-ntre ele

Soarte-avem nefericită îi răspunse-atunci bătrâna
Nu-i găină rândunica rândunoiul nu-i cucoș
Necredința lor știută-i aspri răi tiranicoși
Ei trezesc vtața-n inimi și apoi o învenină

Numai flori-s fericite căci pe aceeași trupină
E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc
Sub perdele verzi de frunze se-mpreun și se iubesc
Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgină

Dar cucoșul ce netrebnic! nestatornic este drept
Când el sulița iubirei în adâncu-ți suflet bagă
Te simți dusă chiar în ceruri uiți pe-o clipă lumea-ntreagă
Dar pe urmă gelozia sfarmă inima-ți din piept

Căci pe urmă el te lasă tristă slabă văduvită
Cu aripele-ostenite ziua noaptea stai pe ouă
Mori de sete și de foame nici un sâmbure de rouă
Nici priviri de-amor n-aruncă la sărmana eremită

Ci mai bine nu mai intre în gândirea ta virgină
Visele înșelătoare de iubire și plăcere
Vin- să-nveți înțelepciunea a naturii-adânci mistere
Și a stelelor mari drumuri ce viitorul îl lumină

Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și să vadă
După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește
Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filozofește
Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă

Ah, amorul îi pătrunde prin ureche;-n van bătrâna
O ciupește-n cap cu ciudă vrea s-o ție de aripă
Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă
Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână

Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gândește
Tinereță tinereță și oftând intră-n poiată
Apărată de-ntuneric ipocrita cea șirată
Pe un pui nevrâsnic încă alterată-l pricăjește

Unde este învățatul cu talent fonognomonic
Să compuie un compendiu despre blândele impresii
Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei
Cum un cucurigu poate fi adânc duios demonic

Ce simțiri eroici mândre reprezintă cucurigul
Cât curagi ce osebire de-al găinei cotcodac
Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac
De dorință se-nfierbântă de amor o trece frigul

Și maximele bătrânei pe-o ureche toate-i iese
Cum intrară pe cealaltă Sfătuiri contra iubirei
O-nvățară ce-i iubirea Știe-atât că c-o privire
Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese

Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvârtește prin ogradă
Și trezește-n bucuria-i din gândire somnoroasă
Pe-un clapon mâhnit călugăr cu-arătare pântecoasă
Fără creasta de mândrie fără glas și fără coadă.

Și făcând un paa! angelic îl întreabă de nu-i frate
De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo
Dar monahul cel sinistru zise tragic O Apollo
Mă ferească să fiu rudă cu-aste firi întunecate

Nu! pe mine preuteasa zeității pământene
Lângă focul cel de jertfă pe altar de cărămidă,
M-a lipsit de demnitatea de cucoș ca să-mi surâdă
În a mea lipsă de patimi a lui Plato fenomene

Cu privirea mea cea castă de-nteres ne-nfluințată
Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-ideea
Prototipu-l văd în toate și cu-a geniului scânteie
Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată

În sublime revelații a misterului etern
Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă
Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă
Închin viața-mi cugetărei un Pitagoras modern