Ecou versuri

Versuri STEFFAN – Ecou lyrics

Purtai o rochie verde
În seara de-atunci,
Cu luciu stins,ca faţa
Fîntînilor adînci.
Îşi revărsase luna
Lumina ei de ceară,
Pe umerii tăi, negri
Rămaşi de peste vară,

Pe fruntea care,parcă
De toate se uimea
Pe gura – prea aproape
O clipa de a mea.
Pădurea, mi se pare,
Avea o melodie,
Străină pentru mine,
Necunoscută ţie …

Tăceam. Tăceai. Şi luna
Bătea prin ramuri lungi,
Pe umerii tăi negri,
În seara de atunci.

Cînd surîdeai, surîsul
Era de amintiri.
Aveai mişcări domoale
Și degete subţiri
Şi-aveam să-ţi pun o mie
De mii de întrebări,
Cum, poate, numai veşnic
Neliniştitei mări.

Acele vorbe, toate,
Rămas-au de prisos,
Ca frunza ce-o aşterne
Octombrie pe jos.
Se auzea cum vine
Agale către noi,
Tăcerea – ca o vulpe
Prin galbenele foi.

Tăceam. Tăceai. Şi luna
Bătea prin ramuri lungi,
Pe umerii tăi negri,
În seara de atunci.

Scris de: Dan Desliu