Amintire versuri

Versuri Stefan Octavian Iosif – Amintire lyrics

E seară frig de toamnă O palidă icoană
De ce-mi tot vii în minte mereu și în tot locul
Tu-mi răscolești în suflet o dureroasă rană
Și întristat și singur mă uit cum arde focul

Când mi-apăru în cale sălbatecă fecioară
Era așa de tristă și bună și cuminte
Încât fără de veste simții că mă-nfioară
Evlavia durerii ca-n preajma unei sfinte

Și martor mi-este cerul de dragostea curată
Ce i-am purtat în suflet amar de ani de-a rândul
Dar parcă o sfială mă cuprindea deodată
Și nu i-am dat prilejul să-mi bănuiască gândul

Când am plecat pe urmă departe-n lumi străine
Abia-mi întinse mâna o vorbă nu-mi răspunse
Că-n ochii ei cei negri putea citi oricine
Mândria chinuită a dragostei ascunse

Eu singur n-am văzut-o eu singur n-am citit-o
Eram cu mintea dusă când mi-a zâmbit norocul
Mi-a dăruit o clipă dar am nesocotit-o
Și astăzi trist și singur mă uit cum arde focul