Mântuire versuri

Versuri Ștefan Augustin Doinaș – Mântuire lyrics

Mă mântuie vântul fără oprelişti
din pustiu, simunul verbal:
de mine însumi şi de privelişti
de greutatea rămasă pe cal.
Fără trup, dar mai ales fără limbă.

Mă mântuie falsul meu pas,
de spaţiul care prin mine se plimbă,
şi timpul căruia-i sunt ceas.
Într-o plasă.

Oare sunt nodul sau ochiul?
Mă mântuie doar, neputincios,
cuvântul bolborosit: de deochiul
lucrurilor cu bulbul sticlos.