Ascunde-Ti Frumusetea versuri

Versuri Societatea – Ascunde-Ti Frumusetea lyrics

Vei suferi, că doare, unde noi te vom atinge…
Soarele se-ascunde după nori, până dimineața-n zori…
Până cade bruma peste flori…
Lovită de cei care n-au în suflete comori…

Unde-i pasărea care cânta, apoi promitea,
Cerul plin cu stele, după care te-amăgea…
A ruinat în Babilon, copilăria ta…
Ridică privirea!
Lupta n-o abandona!

Ascunde fața, draga mea, să n-o mai văd vreodată…
Ascunde frumusețea la care am renunțat…
Ești tânără și dulce, iar, eu, brută de bărbat;
O minte stăpânită de alcool si disperat…

Îmi pare rău, iubito, c-am atâta răutate…
Florile se scutură-n prezența furiei…
Zidurile ridicate, toate-s dărâmate…
Semințe decapitate chiar din pântecul mamei…

Sătulă de fapte și de minciuni,
Ține capul sus! Într-o zi vom fi mai buni!
Sătulă de atâtea promisiuni…
Ține capul sus! Într-o zi vom fi mai buni!
(x 2)

Spune-mi ce s-a întâmplat…
De ce, podul dintre noi am ars?
Încet, totul a căzut, scrum s-a făcut…
Dar tu m-ai ridicat…
O leoaică lângă leu în regat…
Tu nu ai încetat…
Lacrimile-n rochie ți le-ai șters…
Ziuă s-a făcut… Te rog ține capul sus!

Aveai pletele în vânt, obrajii ți i-am sărutat…
Am zis că tu ești cea pentru care pământul străbat…
Am promis că vom privi natura dintr-un „”zgârie nori””…
Uite-le cum cad în pat, petale de flori…

Corbul ce zbura, a vădit…
Vise atent ascunse a găsit…
Cactuși de ploaie cerșetori…
Grăbiții călători, cu destinație „”Paradis””…
Doi dirijori…
Într-o coloană sonoră cu viori…
Ți-am cântat iubirea mea (x 2)

Pe undeva ne-am pierdut, totul a căzut…
Cum plângeam… Pe amândoi, sa ne fi văzut…
Și-mi tot trec întrebări prin cap…
„”Cum s-a întâmplat, în palat, regele să fie asasinat?””
Pun puțin pe pauză, sa privim în cauză…
Unde am lovit cu atâta violență-n flori?

Într-o casă luminată, cu mâncarea caldă-n față…
De pe acoperiș se vede cum iasă fum și…
Cum se-nalță pân’ la cer, păcatele printre nori…
Se auzeau râsete, acuma-s doar fiori…

Unde sunt soldații, unde sunt bărbații…
Unde sunt stâlpii societății, familia și tații?
Aș vrea să fiu cu totul plin, da-s totul gol…
Să nu mai fie rece, la-ndepărtatul pol…

De ai putea să mă vezi, din nou, ca nou…
Împreună să-nfruntăm, să nu-mi fie dor…