Două Străzi Distanță versuri

Versuri slepi & Sergiu-Ioan Molcut – Două Străzi Distanță lyrics

El nu mai merge de mult pe strada ca e paranoic
Doar atunci când i—a ace de la frasu mai mic, e comic
Din cauza lor stă pe ace zi de zi
Și d—aia—i este lui frică acum de orice polițist
Ar vrea, n—ar vrea să se lase, îi place prea mult senzația
Chiar dacă de aceea și—a stricat relația
Aci este unde tot s—a acentuat
Fără un C, ca s—a mutat la G—uri, de praf și cristal
Mă—sa știa de el credea ca s—a schimbat
In bine, de câteva ori la și vizitat
Însă ceva foarte important ce nu știa
Când venea își ascundea marfa sub un ziar
„Libertatea”, ironic ca de mult a pierdut—o
Ajunse în stadiu cronic, avea sevraj, fix după
O zi după ce injectase
Si nimic nu mâncase
De vreo două, trei zile
Nu știa unde înnoptase
Avea un grup, același care l—a făcut să descopere
O rupere
De realitatea lui, se credea în opere
Și—a căzut abrupt
Ca era manipulabil după fel și trup
Începuse golaneala și voia să fie el
Cel mai șmecher dintre toți șmecherii la el în cartier
Acasă nimic nu—i lipsea, poate doar liniște și pace
Își făcuse de mult planul să se mute în state
La facultate dacă măcar mai ajungea acolo
Ca acum el se gândește să fie spart și chulo
Mai high decât el nu a fost nici măcar Apollo
Nu—i se zicea nici da—te mai încolo
Frasu văzând asta la el a zis facă la fel
Voia să fie ca frasu mai mare, spart și rebel
3 ani îi despărțeau, nu zic ca îi desparte
Ca vârsta—i rămase aceași, mai ales după moarte
Face supradoză intr—un hol al blocului vecin
Punem pariu, c—o regreta când simțea în vene venin
Frasu mai mare chemase prieteni „frate venim”
Până s—ajunga ambulanța nici—unu nu a venit
Simțindu—se trădat sa urcat in masina injectat
Și ca s—o termine odată a luat și pastila
De sub scaun, bag—o—n a întâia
Și acum el își amintea, de ziua când începuse frasu clasa întâia
Dădea—n 200 pe bulevard
Într—o mașină scumpă luata din sala—
—riul tatălui
Tatăl lui, acuma nici nu știe
Ca un copil îi ie mort, și altul fuge de sine
S—a trezit din transa lui când auzise girofare
Și vedea lumini în ochi, numai roșii, albastre
N—avea gând de oprire deci continuă să meargă
Analogie cum fugea de tot, acuma neagă
C—ar fi vina lui în tot, și învinuiește părinții
Pentru prima oară—n ani nu se gândeste la linii
D—aia trecuse cu mașina peste linia continuă
Mașinile din sensul opus cu greu îl evită
Bruschează volanul, parcă voia să—l ia
În brațe, să caute confortul in tot ce era
Închise ochii așteptând impactul în orice clipă
Apoi ridică ochii la două faruri în timp ce țipă

El nu mai mergea pe strada fiindcă era paranoic
Doar după ce i—a murit lui fratele mai mic, e comic
Ca fugind din fața morții, tot cu ea a nimerit
Și d—aia acuma—l caută sub fier vreo 6 polițiști
A vrut, n—a vrut el să se lase, îi plăcea senzația
Tocmai d—aia cu pământul și—a încheiat relația
Într—o seară a luat trei vieți, a lui și a lui frasu
Și apoi alta viața când ei nu—i sunase încă ceasu
Acasă pe o canapea doi părinți ascultă
Știrile de la 11 cu o țigară în mână
Și pe strada personajul principal al povestirii
Zace sub table de aluminiu în lumea odihnirii
Ciudat cum se schimbă lumea și ciudat cum trec ani
Pe telefonul de pe bord se luminează un „Mami”
Într—un spital e frasu c—o perfuzie prin braț
Fapta și răsplata—s doar la două străzi distanță