Bunicii mei versuri

Versuri Robu Liviu Cornel – Bunicii mei lyrics

Pe banca veche, sub umbra de tei,
Am învățat povești din glasul lor,
Mâini obosite, dar pline de dor,
Îmi țin copilăria mereu lângă ei.
Chiar dacă timpul îi cheamă încet,
Ei rămân cântec în sufletul meu.
Bunicii mei, lumină și răbdare,
Stele ce ard în noapte călătoare.
Bunicii mei, icoana din povești,
Îi port în inimă oriunde să trăiesc.
Cu pași de taină, cu ochi blânzi și vii,
Ei mi-au lăsat un drum de urmat,
Și chiar de anii-i poartă spre zări,
În mine trăiesc, nu vor fi uitați.
Chiar dacă timpul îi cheamă încet,
Ei rămân cântec în sufletul meu.
Bunicii mei, lumină și răbdare,
Stele ce ard în noapte călătoare.
Bunicii mei, icoana din povești,
Îi port în inimă oriunde să trăiesc.
Dacă mă pierd, ei sunt alinarea,
Glasul lor blând îmi aduce chemarea.
Bunicii mei, lumină și răbdare,
Stele ce ard în noapte călătoare.
Bunicii mei, icoana din povești,
Îi port în inimă oriunde să trăiesc.

Scris de: Liviu Robu