Copacul vietii versuri

Versuri Robert Toma – Copacul vietii lyrics

Intr-o zi am luat in brate un copac uscat
Era asa batran cu crengile aplecat
La pamant
Batut de timp si suflat de vant
Frunzele plangeau ca se despart de el
Parca sa ii aduca aminte vremea cand
Se inaltau catre cer
Vedeam din scoarta lui amintiri curgand
Mi-a spus o poveste
In limbaj tacut
Despre lume despre
Ce a trait si ce a vazut
Despre cate flori au ars
Si n-au mai aparut
Cate pasari ii cantau
Si in timp au disparut
Din neamul lui
Erau mai multi
Atunci cand a crescut
Era atat de verde codrul
Cum nu a mai vazut
Si peste drum la cativa pasi
O zari pe ea
Cea mai frumoasa dintre toate
In soare stralucea
Destinul a facut sa ii fie asa aproape
Sa o vada in fiecare zi si in fiecare noapte
Au trecut si anotimpuri
Dar ei au trecut prin toate
Iubirea a prins radacini
Nimic nu ii desparte
Au promis ca vor pazi
Campiile si muntii
Dar a venit
Omul cu focul
I-au furat-o in noaptea nuntii
Cand cerul a inceput sa planga
A fost prea tarziu
Copacul ramase fara cea care il facea viu

Sub roa diminetii
Suntem frunze ce cad
Din copacul vietii

Decenii au trecut
El nu mai inflorea ca mai demult
Doar fluturii il mai vizitau din cand in cand
Privirea in pamant
Nu voia sa vada iarba cum crestea
Pe locul in care
O vazuse pe ea ani la rand
Si-a ridicat privirea doar sa vada cerul
Si in jurul tot disparuse
In lupta cu fierul
Tot ce stia odata
Acum era schimbat
Lumea se inalta spre nori
Nu mai era el cel inalt
Usor usor
Nu mai respira usor
Liber dar prins
In inchisoare lor
Anii au trecut
Cum trec pasarile in zbor
Si in prezent acum de fapt
Se trezise in viitor
Venise clipa ca povestea sa
Se inchida
Si frunzele au suflat si s-a intors la cea iubita
Tu sa nu uiti mi-a spus atunci
Omule drag
Ca am fost si eu aici semnat
Ultimul copac