Isprava toamnei versuri

Versuri Remus Mihai – Isprava toamnei lyrics

Toamna fată deocheată
Biata fată
Deocheată dar frumoasă
Și cochetă
Mi-a intrat odată-n casă
Indiscretă
Să mă-ntrebe ce mai fac
Ce problemă viitoare
Mă mai doare
Ce țigări de foi mă otrăvesc
Când vorbesc
Și ce fel de coniac
Beau când tac

Și de-atunci
Nu vreau să spun de când
Am rămas cu toamna-n trup și gând

Și de-atunci în fiecare an
Toamna fată bună vine să mă vadă
Vine ca o oră fixă pe cadran
Și solemnă ca o stea cu coadă
Și cum știe că eu nu fac decât bine
Toamna stă trei luni întregi la mine

Cum ar sta la ea acasă
Până ce-ntr-o bună zi mă lasă
Și se duce de s-ascunde
Unde
Dracul știe unde

Numai că după ce pleacă
Odăița-mi pare mai săracă
Poate fiindcă toamna-mi fură
De la gură
Tot ce-n nouă luni adun
Cu răbdare și tutun
Tot ce cred că-i mai de seamă
Pentru clopoțelul meu de-alarmă

Toamna fată indiscretă
Și cochetă
Se agită ca un ascuțiș de sapă
Pe biroul plin de praf și prin sertare
Și-mi distruge fără milă
Operele literare
Rupând filă după filă
De mă lasă gol goluț
Ca o ciutură-ntr-un puț
Fără nici un pic de apă

Dar norocul meu că-n acest an
Timpul merge după alt meridian
Și că versurile acestea au fost scrise
Nu la mine-acasă
Cum scriu eu de obicei pe masă
Ci pe iarba verde
Undeva la țară
Unde calendarul scrie că-i tot vară
Și-unde toamna încă nu sosise