Trebuie versuri

Versuri Releveu – Trebuie lyrics

Iată-ne din nou față-n față cu universul practic
Vreau libertatea gratis iau timpul ca ostatic
Pe un tărâm dogmatic calc un asfalt sălbatic
Unde orice despărțire e un abandon romantic

Practici acupunctura prin tricou simți o altă haină
Când o să simți ce vine din stilou o să mă bucur și de faimă
Mă las de scriu m-apuc din nou după doi ani de taină
Să mă considerați erou trecut prin frig foame și spaimă

Ne-am dus de marți pe apa sâmbetei de când eram încă tineri
Îmi spui că e miercuri mâine dar am un deja-vu că e deja vineri
Și-o arzi întreținut spălat pe creieri de întrețineri
Că te-ai sfârșit de la început plin de regrete și rețineri

Îți faci din ce în ce mai rău când ți-e din ce în ce mai bine
Și realizezi că ce-i al tău de fapt nu-ți aparține
Mulți vor să ne dezbine termite ce vor să ne termine
Caut zâmbetul pe buze cu benzodiazepine

Poporul ăsta vreți voi să-l opriți să râdă să-l dezvățați să râdă
De minciună de ridicol de prostie de hoție
De vorbele voastre umflate Păi de 2000 de ani poporul ăsta râde râde cu sau voia cuiva

Sunt un poet nebun mă-mbat cu apă neîncepută
Mă întorc pe același drum visând la altă rută
Caut miracolul într-o necunoscută pricepută
Și mă sfârșesc incinerând această artă nenăscută

Vântul aduce miros război și iz de speranță
Strada ucide eroi importanți nu le dăm importantă
Ne săpăm între noi toți rude prin alianță
Ne bucurăm numai joi că vineri miroase a vacanță
Https://wwwversuriro/w/szg7

Stai la coada destinului să achiți o restanță
În ciuda festinului pleci flămând karma nu taie chitanță

Justiția scapă pești care atârnă-n balanță
Boală vine cu cești primele vești care agață

Privesc de sus către trecut că-ntr-un vilaj cu drone
Ca un copil crescut urât sunt prins într-un miraj cu bone
Vindecă lumea dacă poți chiar de la primele simptome
Când Citadella e plină de roboți ce bântuie noaptea ca fantome

Asta vreți voi o Românie cenușie și tristă fără joc
Fără râs fără bucuri e bine c-ați râs de prostie de minciună de ridicolul salbaticiei

Având cărări de vară cu scrum târziu că încă merge
Amân plimbări de seară cu frică de pustiu și lege
Am încă răni deschise dar vântu-i rece și le drege
Am încă amintiri scrise dar timpul trece și le șterge

C-ai noștri sunt ai oștii ai voștri sunt ai nu știu
O adunătură de monștrii o generație de proști
Ți-e rușine cu ei și te faci că nu-i cunoști
Chiar dacă sunt cei cu care bei ți-e greu să recunoști

Bucură-te de noaptea asta în zori s-ar putea să dispară
Am stricat multe seri încercând să repar
Curg litere ca ploaia fulgere mă fac să trezar
Dacă tot simț că renasc măcar să declar

Stăteai în casă la desene ninja priveai pe geam cum ningea
În loc să fii afară să te joci cu mingea
De mine bunici vor povești când voi plecă de aicea
Iar voi va veți mândri că ați fost contemporani cu Mircea