Portelan versuri

Versuri Releveu – Portelan lyrics

Coboară ancora-n ianuarie e ger pe macadam
Am debarcat când lumea încă răcea polaru’ în fram
Și ne închinam pe întuneric visam în van la ce n-aveam
Azi sunt fericit cu ce-i al meu și mă bucur de ce n-am

Vanitatea e păcatul preferat și e ciudat
Că-mi pun un demon pe foaie ca să-l hrănesc pe celălalt
Mi s-a arătat ce porți în casă după fiecare șase-șase
Am privit diavolul în ochi și mi-a spus povești frumoase

N-am putut să înțeleg și nici n-am vrut de la început
Am știut că o să mă dreg dar a durat și a durut
Mi-am tocmit sufletul dar asta mai demult
Aș fi semnat pactul pe loc dar nu a avut cât i-am cerut

Dar Mircea mai scrie coboară adesea ca să urce
Și ca să învie omoară gânduri ca să-l culce
Își trăiește dimineața cu gândul că se duce
Mai aprinde niște cancer și mai toarnă niște ulcer

Diavolul poate fi oriunde Poate fi deghizat în întruchiparea binelui
Se poate ascunde în șansa sau norocul tău nejustificat
Poate fi ipocrizia cu care ți-e milă de aproapele tău
De exemplu eu ultima dată am văzut diavolul când m-am uitat în oglindă

Femei de o noapte mă fac să scriu versuri de o viață
Resturi de șoapte m-ajută să topesc inimi de gheață
Idei postume îmi așează lacrimi pe cornee
Drame comune te fac să scrii clișee

Seri petrecute dimineața îmi lasă prânzul fără vlagă
Credeam că așa o să mă vindec dar am cusut pe lângă plagă
Răstălmăcesc trecutul văd ce n-am vrut să meargă
Găsesc erori de pilotaj deschid ca Oz cutia neagră

E primăvară fără flori ca toamna fără frunze
Ca dragoste fără fiori ca doamnă fără buze
Ca ploaia fără noroi ca scriitorii fără muze
Ca noaptea fără zori ca cearta fără scuze

Citesc pe buze moi cu ruj ușor și iz de carte
De la apus vine război ce aduce zile cu miros de moarte
Împreunând eroi cu suferința și speranța
Un colectiv unit până la primul atentat din Franța

Există bine și rău și cunoaștem toți atât de neștiutori
Că e bine ca binele să învingă râul
Dar niciodată nu ne-am gândit cât de rău face binele răului învins
Oricum la sfârșit toate astea nu mai contează și
Se sparg ca niște frunze de porțelan care aplaudă într-un vârtej