Tipic versuri

Versuri Răzvan Harag – Tipic lyrics

Am nevoie de un pic de liniște în minte
Un întuneric de nepătruns privat de cuvinte
Somnul face bine în măsura în care
Regenerează orice stare nefolositoare
O structură complexă e acest corp omenesc
Ce rezistă ani întregi la durere și stres
Am înțeles că din lucruri mici îți poți lua fericirea
Pe care o aștepți de la lucruri mari, uite de aici pieirea
Lupta cu sinele va dura până se va urî cu binele
Clipele intacte sunt vânate de pastilele
Îngurgitate încă de mici în cantități cu kilele
Psihic face victime în număr cu miile
I-am scrutat cu privirea și i-am surprins în strofe
Între două parabole la un prânz cu ciorbe
Unde-s oamenii ce mă ascultă în acest moment?
Ce fac cu viețile lor, oare o fi prea abject?
Să mă pun în locul lor pentru a fi justificat
Să-i judec în cunoștință de cauză, bazat
Pe aceste principii poți fi chiar Dumnezeu
Plin de obiectivități de la toți oamenii, zău
Umplut de griji și alte tâmpenii ce sigur îți fac capul vraiște
Am râs la treișpe-paișpe și am vrut și eu să fac, dar tre să aștept
Căci talentul nu vine doar dacă îți dorești
Și e clar că la început prematur obosești
Și îți vine să renunți cum mulți o fac deja
Marele dușman al progresului e insatisfacția
Presiunile sociale sunt mai subtile decât crezi
Felul în care te uiți la mine nu mai are nevoie de dovezi
Sunt zeci de mii de lucruri pe care încă nu le știi
Și la fel de neștiutori vor fi și ai tăi copii
Dar e ok îți zic, nu face nimic
Nu pune presiune pe tine ca pe un resort tipic
Devotamentul e un mușchi ce se slăbește ușor
Ca un nas mult prea sensibil la orice odor
Simt că sub picioarele mele pământul e tremurător
Cutremurător ca la o adiacență a plăcilor, ador
Să-mi scriu intențiile prin panoplii de three minute
Imprimate digital pe platforme diferite
De unde să le asculți tu în căștile tale
Și să le percepi cu mintea ta, să dai un sens și o culoare
Fermecat încă de mic de zborul cucilor, presimt
C-am să mă ridic curând pe lângă ei să mă perind
Răbdarea mă face puternic, dispus să te întrec
Să trag ultimul sprint în fața ta când nu mai ai aer în piept
Sunt conștient că-s deștept, dar se poate mai mult
Mă antrenez cu lectură și scris rând cu rând
Ce mă aduce mai aproape și mai aproape de voi
Nu vreau să fiu tipic cu existența plată, un-doi

Scris de: Răzvan Harag