Calul roșu versuri

Versuri Radu Boureanu – Calul roșu lyrics

L-am așteptat pe o colină neagră,
sub cerul ca un clopot ce prindea să se-afunde,
să vină de neunde,
l-am așteptat pe o colină neagră.

S-a prelins ca o lumină
ce curge-n văzduh printr-un jgheab nevăzut
în curgerea-i lină,
ca un bolid
ce-și mută tăcerea mințită prin vid.

A căzut ca un bloc uriaș de mărgean,
n-a glăsuit cu glas pământean;
sub coapse rotunde, două flăcări roșii,
i-au țâșnit ca două aripi roșii.

Nu i-am întins ca-n legende străvechi
din talgere mari de jăratec să soarbă,
n-avea răpciugă, nici trupul schilod,
nici privirea oarbă.

Și-am zburat
printre stele mari ca pământul
pe care-am umblat.
Erau stele moarte în drum; le-a atins
cu aripa de foc și din nou s-au aprins.

Zadamic apoi am bătut
la porți albastre și grele, de vis;
nicio poartă nu a gemut,
niciun vis nu s-a deschis.

Joc de stele căzătoare s-a încrucișat pe cer,
undeva, fără zvon, o lume s-a năruit,
Și singur, m-am trezit
sub cIopotul care prindea mai greu să se-afunde.
Calul roșu se mistuise spre neunde,
Și m-am trezit ca un copac fără frunze,
pe o colină neagră.