Frângerea Lumii versuri

Versuri Prohod – Frângerea Lumii lyrics

Din cupa cenuşie s-au pogorât dintâii picuri
Peste creştetele noastre încreţite
Un veac de aer neclintit s-a năruit
Un veac de nemişcare şi tăcere

La început s-au înclinat firele înalte de iarbă
Cu trupuri mlădioase-n frenetic zbucium
Vitraliile au început a tremura
Iar crăpături în piatră s-au căscat
Arborii în genunchi au picat
Potopul stins-a pân’ şi ultima vatră

Sub toaca cerului în genunchi să ne căim
Prigoana infernului curgător ca să suferim

Toate vieţuitoarele şi-au luat nevrând zborul
Carnea de pe os ne-a fost smulsă de vânt
Cenuşa morţilor noştri dezgropată din adâncuri
Și zvârlită către cer

Leacuri presărate pe oasele fărâmiţate

Sub toaca cerului în genunchi să ne căim
Prigoana infernului curgător ca să suferim

Cu astă cântare îngerii-vulturi legat-au
Cămaşa sufletului la spate
Strâns şi cu nasturi de abanos
Iar după trecerea urgiei
Susurul inversatu-ne-a fiece vorbă

Scris de: Andrei Oltean / Ovidiu Ban / Valeriu Mandeal